Piața serviciilor bancare

Capitolul I : Prezentarea serviciilor bancare

O banca atrage bani de la clientii sai, prin conturi bancare, platindu-le, in schimb, dobanda pentru depozitele constituite. Plata acestor dobanzi este o cheltuiala pentru banca. Serviciile bancare Atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice, bancile deschid, in evidenta lor, urmatoarele tipuri de conturi: Serviciile bancare - conturi curente (la vedere ), in lei si/sau in valuta, conturi in care titularii pot face operatiuni de incasari si plati curente; - conturi de depozit (la termen), in lei si/sau in valuta, conturi in care depunerile se fac pentru un anumit termen, perioada in care titularii nu pot efectua nici depuneri in cont, nici plati din aceste conturi. Serviciile bancare In functie de anumite activitati specifice, pentru clientii persoane juridice, bancile mai deschid si alte tipuri de conturi, cum sunt: Serviciile bancare - conturi blocate, in care sunt depuse sume in lei si/sau in valuta, reprezentand capitalul social necesar constituirii unei societati comerciale. Dupa ce clientul prezinta la banca dovada inregistrarii societatii la Registrul Comertului, contul este deblocat, - conturiiar sumele sunt virate in contul curent al societatii; blocate cu destinatie speciala, sunt conturi in care disponibilitatile titularului sunt temporar blocate, in raport de o anumita operatiune, ca masura de protectie pentru banca si pentru buna desfasurare a unor obligatii de plata catre strainatate (acreditive, garantii etc.). Ele - conturi pentruse pot constitui, dupa caz, in lei si/sau in valuta; credite, destinate sa evidentieze creditele (in lei si/sau in valuta ) acordate de banca clientilor si din care urmeaza ca acestia sa dispuna - conturi cu suma dobandita prin participare la licitatiileplati; valutare, evidentiaza sume in lei sau valuta rezultate din operatiunile de vanzare/cumparare de valuta sau lei pe piata interbancara, ordonate de client si efectuate de banca in contul acestuia. 2. Facilitati de imprumut (de credit) Bancile imprumuta clientilor lor sume de bani pentru finantarea afacerilor acestora. Unele banci ofera imprumuturi atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. Clientul trebuie sa plateasca un tarif pentru analizarea de catre banca a oportunitatii acordarii creditului si o dobanda pentru creditul primit. Aceste tarife si dobanzi reprezinta un venit pentru banca.

Sistemul bancar din Romania - Sistemul bancar reprezintă ansamblul de bănci diferit organizat in jurul şi sub conducerea băncii centrale în vederea coordonării operaţiunilor de scont si re-scont de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar din Romania - Sistemul bancar include banca centrală, toate băncile comerciale, băncile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole si alte instituţii de credit existente într-o ţară, diferenţiate prin atribuţiile şi particularităţile funcţionarii lor prin prerogativele conferite prin lege.

Sistemul bancar din Romania s-a constituit odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880). Apoi au apărut bănci mari si mijlocii având capitaluri importante si posibilităţile de obţinere a creditelor, atât de la B.N.R, cât şi de la mari bănci din străinătate.

In perioada interbelică, sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a pătrunderii capitalului străin. Au apărut astfel Banca Italo - Română , Anglo – Română, Franco – Romană , etc.

După al doilea război mondial au apărut bănci cu capital de stat care mobilizau mijloacele băneşti disponibile din economia naţională şi le dirijau sub formă de credite in sectoarele economiei la care erau arondate.

Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrală si de Est, totuşi in anumite privinţe era mai rigidă şi a avut un rol pasiv în economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din Banca Naţională a României, care juca rolul atât de Bancă Centrală cât şi comercială şi din Băncile specializate pentru investiţii , comerţ exterior, agricultură şi economii.

După 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, în sensul că resimte cel mai puternic şocurile induse în economie. Sistemul bancar românesc, deşi afectat de falimentul câtorva bănci private, s-a dovedit a avea cea mai bună evoluţie, prestaţia Băncii Naţionale influenţând hotărâtor atât băncile comerciale cât şi evoluţia economiei în ansamblu

Reforma sistemului bancar românesc a început în 1991 prin crearea unui sistem pe două nivele, în care Banca Naţională îşi pierde caracterul de bancă comercială (prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari. In perioada scursă din 1990, în pofida unor sincope ale câtorva bănci, receptate negativ de către populaţie, sistemul bancar românesc este vizibil mai stabil şi mai bine reglementat decât restul economiei în ansamblul prin: prezenţa unor bănci străine alături de băncile cu capital mixt român-străin , cerinţe de capital minim stabilit de BNR, crearea Bursei de Valori, reglementări prudenţiale cum ar fi maximul împrumutului pe un singur client, plasamentele în societăţii nebancare, cumpărarea pachetelor de acţiuni ce depăşesc 5 % din capital; asigurarea depozitelor populaţiei la bănci, cerinţe de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezervă şi a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal, înfiinţarea sistemului de decontări interbancare prin intermediul Casei de Compensaţie, reglementări în domeniul valutar.

O privire de ansamblu asupra economiei mondiale a sfârşitului de secol permite evidenţierea următoarelor tendinţe: diversificarea şi înnoirea rapidă a ofertei de mărfuri pe fondul creşterii gradului de penetrare a progresului tehnic, mondializarea pieţelor, creşterea exigenţelor clienţilor.