Ploi Acide

Introducere

Poluarea este un fenomen daunator pentru sanatatea omului si pentru calitatea mediului, indus de activittile umane prin producerea in mediu de substante, vibratii, caldura si zgomote. Poluarea poate sa produca pagube materiale.

Poluarea are un impact global asupra mediului si afecteaza in diferite form ciclurile biochimice. Spre exemple, substantle din grupa clorofluorocarbonului actioneaza direct asupra ozonului stratosferic, generand modificari globale sistematice. Poluarea panselor freatice si a raurilor, legate de surse difuze, are un caracter predomiinant regional si devine global prin acumulare.

Dezvoltarea societatii umane a fost insotit de diferite stadii de poluare a mediului. Initial, a existat o poluare microbiana legata de putrezirea resturilor menajere aruncate in jurul asezarilor umane; a urmat o poluare artizanala legata de micile ateliere care prelucrau pieile, metalele, ceramica etc.; poluarea industriala a atins apogeul in secolul al XIX-lea in arealele Ruhrul, Londra.

Faza urmatoare, definita de Miek, este cea de poluare fundamentala in care regiuni intregi sunt intens poluate; poluarea agricola cuprinde suprafete intinse pe care sunt imprastiate ingrasaminte si pesticide, precum si poluarea accidentala legata de diferite accidente tehnologice. Una din problemele importante in relatiile dintre state o reprezinta poluarea transfrontaliera, activitatile desfasurate pe teritoriul unei tari avand efecte si pe teritoriul tarilor vecine.

Cand se ard combustibili fosili, cum sunt carbunele, benzina sau petrolul, se emit oxizi de sulf, carbon si azot in atmosfera. Acesti oxizi se combina cu umezeala din aer si formeaza acid sulfuric, acid carbonic si acid azotic. Cand ploua sau ninge, acesti acizi ajung pe pamant sub forma a ceea ce numim ploaie acida.

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer, produşi de uzine de producere a energiei electrice şi alte surse, cad pe Pământ în diferite regiuni. Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului inconjurător. Problema începe cu producerea dioxidului de sulf şi a oxizilor de azot produşi prin arderea combustibilului fosil (cărbune, gaz natural şi petrol). Dioxidul de sulf şi oxizii de azot reacţionează cu apa, şi alte substanţe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotat şi alţi poluanţi. Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau ceaţă.

Sub termenul de "ploi acide" sau "precipitatii acide" se includ toate tipurile de precipitatii - ploaie, zapada, lapovita, ceata, ale caror pH e mai mic decat pH-ul apei naturale, care este egal cu 5,6.

Aciditatea este măsurată folosind scara pH-ului, cu numărul 7 fiind neutru. În consecinţă, o substanţă cu valoarea pH-ului mai mică decât 7 este acidă, în timp ce una cu o valoare mai mare decât 7 este o bază. Trebuie menţionat că scara pH-ului este logaritmică, adică o substanţă cu pH-ul 6 este de zece ori mai acidă decât alta cu pH-ul 7.

În general, pH-ul de 5,6 a fost folosit ca punct de plecare în identificarea ploii acide, deşi au fost multe dezbateri asupra acestei valori. Destul de interesant este că pH-ul de 5,6 este valoarea pH-ului dioxidului de carbon în echilibru cu apa distilată. Din acest motiv, ploaia acidă este definită ca orice ploaie care are nivelul acidităţii peste cel al ploii nepoluate.

În esenţă, orice precipitaţie care are valoarea pH-ului mai mică decât 5,6 este considerată ca fiind precipitaţie acidă.