Plumbul - bombă silențioasă cu explozie întârziată

Mileniul III debutează tumultos cu probleme globale majore de importanţă vitală pentru omenire , printre care şi degradarea continuă a mediului care acţionează ca o bombă silenţioasă, cu implicaţii dramatice asupra organismelor vii şi mai cu seamă asupra sănătaţii omului.

Omul , trebuie să renunţe la ignoranţa ecologică şi să-şi însuşească lecţiile pe care i le oferă natura despre armonie, echilibru, dinamica şi ordine. Orice dezechilibru ecologic determină dizarmonie şi haos cu urmări nefaste pentru viaţă. Este necesar să creăm convingerea fermă că nu putem progresa în afara mediului şi că orice dereglare în relaţia cu natura se repercutează negativ asupra noastră.

Se cuvine să recunoaştem că Baia Mare se află in topul celor mai poluate oraşe din ţară şi nu numai. Deţinem numeroase recorduri sinistre greu de egalat privind poluarea. Următoarea apreciere extrasă dintr-un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este mai mult decât concludentă : ”Baia Mare este un focar potenţial de risc, unde expunerea populaţiei la plumb este una din cele mai mari cunoscute vreodată.”

Principala sursă de poluare cu plumb este S.C.”Romplumb” S.A. , situată în Ferneziu, cartier al municipiului Baia Mare. Acestă întreprindere nu are un istoric demn de laudă. În anul 1935 din raportul Topitoarelor metalurgice din Ferneziu rezultă că un număr de peste 300 de muncitori sufereau de intoxicaţie cu plumb. De menţionat că asistenţa medicală lipsea aproape cu desăvârşire. Pentru prima oară, în 1954, în lucrarea: ”Cartea Uzinei” se menţionează sporul de toxicitate precum şi antidotul (probabil lapte). În perioada 1974 -1979 studiile şi cercetările pedologice şi agrochimice au elucidat faptul că poluarea solului cu plumb reduce proporţional gradul de fertilitate şi reacţia pH al acestuia, iar în scurt timp stratul edafic este lipsit de substanţe nutritrive. În final terenurile afectate devenind neproductive.

Implicaţiile acestui tip de poluare asupra stării de sănătate a populaţiei sunt deosebite, ele evidenţiindu-se printr-o morbiditate crescută în Baia Mare comparativ cu alte municipii lipsite de acest poluant.

Situaţia dramatică moştenită pe planul poluării înainte de revoluţie, s-a datorat şi celor doi „conducători”, dar mai ales academicianului analfabet, care au desfăşurat în mod deliberat o politică constantă de „genocid lent”, anulând şi respingând cu înverşunare orice încercare venită din partea forurilor judeţene şi a specialiştilor de ameliorare a factorilor de mediu din Baia Mare. Cu peste 2 decenii în urmă se punea problema înfiinţării la Ferneziu a unei instalaţii de recuperare a plumbului din deşeuri. Specialiştii au adus argumente pentru a nu se crea o nouă sursă de poluare, iar răspunsul plin de cinism a fost categoric: „Acolo o facem, că băimărenii ş-aşa-s poluaţi”. Un răspuns „academic”, irezistibil, pe măsură. Şi acolo s-a făcut…

Imediat după revoluţie această unitate a fost închisă, fiind probabil prima unitate industrială din ţară care şi-a întrerupt activitatea datorită gradului ridicat de poluare.