Politici agricole de dezvoltare rurală - agricultură ecologică

Agricultura ecologică

1. Descriere

„Agricultura ecologică" este un termen atribuit de U.E Romaniei pentru definirea acestuia ca sistem de agricultură și este similar cu termenii "agricultură organică sau "agricultură biologică” utilizați în alte state membre. În momentul actual sistemul de agricultură biologică este reglementat în UE prin Regulamentul 2092/1991, iar în România prin OUG 34/2000 şi Legea nr, 38/2001 care sunt complet armonizate cu legislaţia europeană ( Strategia MAPDR, 2005).

Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole și alimentare proaspete și autentice, prin procese create să respecte natura și sistemele acesteia, și să nu se utilizeze ca și îngășăminte produse nocive. Agricultura ecologică îşi propune ca în cadrul unui sistem raţional să producă o hrană mult mai adaptată metabolismului omului, mai sănătoasă şi în respectul deplin al protejării naturii (Toncea, 2002, Stoian, 2004).

Agricultura ecologică mai poate fi definită ca un sistem de producţie care exclude utilizarea fertilizatorilor compuşi sintetic, pesticide, regulatori de creştere şi aditivi în hrana animalelor.

Fie că vorbim despre agricultura durabilă sau agricultura sustenabilă, agricultura organică, agricultura ecologică, agricultura regenerativă, toate aceste noțiuni ne duc cu gândul la același lucru – o alternativă la agricultura tradițională, ca urmare a funcționării necorespunzătoare a acesteia și a cauzelor care au determinat scăderea rezistenței plantelor, a sănătății animalelor și calității solului și implicit a sănătății omului. Cu alte cuvinte, sistemul agricol caracterizat prin agricultura ecologică vine din dorinta de a furniza consumatorilor, alimente proaspete, gustoase și autentice, care să respecte în același timp ciclul natural de viață al sistemelor.

Agricultura ecologică din România şi-a triplat, în 2011, numărul operatorilor activi din sistem, până la 10.000, iar creşterea subvenţiilor în acest domeniu ar putea aduce, la finele anului viitor, o dublare a agricultorilor care vor intra în sistemul de certificare ecologică. "Sumele pe care le pot primi, în funcţie de suprafaţa cultivată şi de animalele deţinute, pleacă de la 1.500 de euro şi pot ajunge şi la 6.000 euro. La finele anului viitor am putea asista din nou la o dublare a agricultorilor care vor intra în sistemul de certificare, până la 20.000 de operatori", a explicat Cioceanu.

România este la ora actuală o piaţă interesantă pentru industria bio, deocamdată mai mult ca sursă de materii prime, şi nu ca industrie de procesare, deţinând unul dintre cele mai fertile şi ecologice terenuri din Europa. Cerealele (grâu şi porumb), legumele şi mierea rămân principalele produse obţinute în agricultura ecologică. Agricultura ecologică la nivel global nu este un domeniu de nişă, europenii, de exemplu, consumând în 2008 alimente bio în valoare de circa 18 miliarde de euro. Cele mai importante pieţe sunt Germania, cu o creştere pe primul semestru din 2009 de 10%, Franţa, care are 300 de noi exploataţii agricole bio în fiecare lună, Italia - cu o piaţă de 2,35 miliarde euro în 2009, şi Marea Britanie, cu o cifră de afaceri pe piaţa bio de 2 miliarde de euro, anul trecut.