Politicile Publice din România Privind Protecția Mediului

Prin aderarea la Uniunea Europeană, România a făcut un pas important spre integrarea sa în structurile europene şi adaptarea economiei la standardele internaţionale. Baza legislativă a politicii de mediu în România o constituie, în principal, implementarea acquis-ului de mediu, adică a legislaţiei orizontale şi sectoriale care reglementează politica de mediu a Uniunii Europene.

Acquis-ul cuprinde peste 200 de acte legislative ce acoperă legislaţia orizontală, poluarea apei şi a aerului, gestiunea deşeurilor şi chimicalelor, biotehnologia, protecţia naturii, poluarea industrială şi protecţia împotriva radiaţiilor. Pentru aplicarea acquis-ului de mediu este absolut necesară o administraţie puternică şi bine echipată la nivel naţional, regional şi local. Transpunerea acquis-ului referitor la protecţia mediului în legislaţia naţională şi aplicarea sa reprezintă sarcini majore, lista de priorităţi incluzând:

- legislaţia-cadru a Uniunii Europene (inclusiv accesul la informaţie şi evoluarea impactului de mediu);

- măsuri derivând din convenţiile internaţionale în care Uniunea este parte;

- reducerea poluării globale şi transfrontaliere;

- legislaţia privind protecţia naturii (care urmăreşte conservarea biodiversităţii);

- măsuri care să asigure funcţionarea pieţei interne (de exemplu, standardele de produs).

Directivele Uniunii Europene au fost asimilate în legislaţia română, dar nu au fost încă implementate. Punerea în aplicare şi respectarea acquis-ului din domeniul protecţiei mediului necesită o structură administrativă puternică şi bine echipată, fiind necesară consolidarea în continuare a rolului consultativ al Ministerului şi al Agenţiei Naţionale de Mediu fată de agenţiile locale şi regionale.

Alinierea României la standardele Uniunii Europene de protecţie a mediului a devenit o prioritate importantă, ce include două componente :

- aproximarea legislativă (armonizarea legislaţiei româneşti cu acquis-ul UE);

- reforma instituţională, care necesită dezvoltarea unui mecanism instituţional corespunzător capabil să aplice şi să monitorizeze implementarea acquis-ului.

Alinierea la standardele de calitate europeană presupun costuri foarte mari, evaluarea fnanciară pentru implementarea acquis-ului comunitar de mediu, în perioada 2004-2018, fiind de circa 29,3 miliarde de euro. Se urmareşte îmbunătăţirea infrastructurii de mediu, ceea ce înseamnă staţii de tratare a apei potabile, staţii de epurare a apelor uzate, reabilitarea instalaţiilor mari de ardere, termocentrale şi reducerea emisiilor provenite de la acestea, iar depozitele neconforme cerinţelor europene trebuie închise gradual şi construite depozite ecologice, care să corespundă cerinţelor Uniunii Europene, atât din punct de vedere al standardelor, dar şi din punct de vedere al amplasării lor.

Activitatea Ministerului Mediului şi Gospodăririlor Apelor s-a axat pe continuarea implementării angajamentelor luate de România privind Capitolul 22 în vederea integrării în Uniunea Europeană, diminuarea riscurilor asociate cu evenimentele extreme, generate de schimbările climatice, şi perfecţionarea instrumentelor instituţionale care să contribuie la folosirea şi protejarea resurselor pe baza principiilor dezvoltării durabile şi la reducerea poluării :

- integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;

- evaluarea stării actuale a factorilor ecologici şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenaribile;

- întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului;

- ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;

- extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea economică şi ecologică a Deltei Dunării;

- întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerii internaţionale;

- protejarea cetăţenilor împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase;

- întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu.

În domeniul legislaţiei orizontale a fost finalizată alinierea cu privire la participarea publică şi cea juridică, urmând ca implementarea să se realizeze în conformitate cu acquis-ul.

Obiectivele legislaţiei orizontale sunt:

- evaluarea impactului asupra mediului a proiectelor publice şi private;

- participarea publicului la luarea deciziei;

- garantarea dreptului de acces la informaţia de mediu deţinută de autorităţile publice şi stabilirea termenilor, condiţiilor practice pentru exercitarea acestui drept;asigurarea punerii la dispoziţia

- a informaţiei de mediu prin promovarea utilizării, în special, a telecomunicaţiei computerizate şi/sau a tehnologiei electronice;

- monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi realizarea de planuri şi programe naţionale şi regionale în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru realizarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice.