Poluarea Aerului cu Plumb

Ce ştim despre aer?

"Pe planeta noastră, aerul este unul dintre cele mai importante lucruri din jurul nostru, un lucru de care depinde întreaga viaţă. “

Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, amestecul de gaze ce acoperă globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viaţa pe Pământ şi ne protejează de razele daunătoare ale Soarelui.

Compoziţia normală a aerului cuprinde (în vol. % atmosferă uscată): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezintă peste 99,99% din compoziţia aerului. Restul de circa 0,01% este alcătuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adaugă proporţii variabile de vapori de apă (în medie 0,2 – 3%).

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut timp de milioane de ani, este ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de seră, încalzirea globală, poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.

În ultimii ani cercetǎrile ştiinţifice au arǎtat cǎ structura chimicǎ a atmosferei este în schimbare din cauze naturale sau antropogene (provocate de activităţile omului), de aceea atenţia este focalizatǎ asupra impactului activitǎţii umane asupra atmosferei. Omenirea prin activitǎţile ei contribuie la creşterea cantitǎţii de gaze poluante eliminate în atmosferǎ, contribuind astfel şi la încǎlzirea globalǎ, la distrugerea stratului de ozon şi la multe alte dereglǎri ale mediului natural.

Ce reprezintă poluarea?

Termenul de poluare (lat. pollo, polluere - a murdări, a profana) desemnează orice activitate care, prin ea însăşi sau prin consecinţele sale, aduce modificări echilibrelor biologice, influenţând negativ ecosistemele naturale şi / sau artificiale cu urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate şi confortul speciei umane.

Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al florei şi faunei. De aici rezultǎ că – pentru a fi considerate poluante – substanţele prezente în atmosferă trebuie să exercite un efect nociv asupra mediului de viaţǎ de pe Pǎmânt.

Primele mǎsuri legate de poluarea aerului din istorie sunt:

1. În anul 1273, Parlamentul Britanic a adoptat o lege prin care se interzicea arderea cǎrbunilor în Londra. Regele Carol al VI-lea dǎ un edict în anul 1383, în care se interzice emiterea de fumuri rǎu mirositoare, iar în anul 1510, la Rouen în Franţa, s-au luat mǎsuri contra fumului provenit de la cǎrbuni.

2. Consiliul European pentru protecţia mediului a dat în raportul din 14 septembrie 1967 urmǎtoarea definiţie poluǎrii aerului: “Se considerǎ poluat aerul când se constatǎ prezenţa unor substanţe strǎine sau variaţii importante ale acestora în proporţia pǎrţilor componente ale aerului care, ţinând seama de cunoştinţele specifice ale momentului pot provoca efecte dǎunǎtoare sau

creazǎ acţiuni jenante”.

3. România adoptǎ Legea nr. 9 din 20 iunie 1973 prin care se iau anumite mǎsuri de prevenire şi de combatere chiar din faza incipientǎ a tendinţelor de poluare a mediului. Conform acestei legi prin mediu înconjurǎtor se înţelege totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin acţiuni umane care influenţeazǎ echilibrul ecologic, determinând condiţiile de viaţǎ pentru om şi

dezvoltarea societǎţii. Echilibrul ecologic este definit prin raportul relativ stabil creat în decursul vremii între diferite grupe de plante, animale şi microorganisme, precum şi interacţiunea acestora cu condiţiile mediului în care trǎiesc. În spiritul acestei legi, poluarea mediului constǎ în acele acţiuni

care pot sǎ producǎ ruperea echilibrului ecologic sau dǎuneazǎ sǎnǎtăţii, liniştii şi stării de confort a oamenilor.

4. Asociaţia Francezǎ de Normalizare AFNOR defineşte ca poluant orice corp solid, lichid sau gazos existent în atmosferǎ care nu face parte din compoziţia normalǎ a aerului sau care este prezent în cantitǎţi anormale.

Şi astăzi:

1.Statele membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că concentraţiile de plumb ambiental, evaluate în conformitate cu articolul7, nu vor depăşi valorile limită în Secţiunea I a Anexei IV începând cu datele specificate în aceasta.

Marjele de toleranţă stabilite în Secţiunea I a Anexei IV se aplică în conformitate cu Articolul 8 al Directivei 96/62/EC.