Poluarea Aerului Datorată Transportului Auto

Introducere

Noţiunea de mediu înconjurător nu trebuie confundată cu aceea de natură, care îi este anterioară şi are un conţinut diferit. Conţinutul mediului înconjurător reprezintă o îmbinare de elemente naturale întrepătrunse, dinamic corelate între ele. Conceptul de mediu înconjurător are caracter de sistem, fiind vorba de un ansamblu complex dar unitar, format dintr-un număr foarte mare de elemente şi de legături, având o anumită capacitate de autoreglare şi în care factorul cel mai activ îl reprezintă comunităţile omeneşti. În ultimul timp, un termen asociat celui de mediu înconjurător este poluarea, care se manifestă ca o agresiune continuă împotriva integrităţii acestuia, fiind principala acţiune cu caracter vătămător exercitată de către om asupra mediului ambiant. Combustibilii sunt un subiect principal în ceea ce priveşte poluarea, ei fiind o sursă de energie şi totodată un izvor de emisii a gazelor cu efect de seră (CO2 şi oxizi de azot), 40 % din emisiile gazelor cu efect de seră, provenind de la producerea electricităţii. De aceea, cercetările şi realizările în domeniul utilizării surselor alternative cum ar fi: biomasa, energia solară, energia eoliană, energia nucleară etc., constituie premisele unor acţiuni de prevenire şi reducere a poluării mediului.

O altă categorie de factori cu influenţă negativă asupra mediului şi a vieţii oamenilor o constituie substanţele nocive şi produsele chimice care se întâlnesc în viaţa de zi cu zi. Alţi factori poluanţi sunt deşeurile (menajere,produsele electrocasnice la sfârşit de viată, deşeurile industriale, automobilele casate etc.), zgomotul autovehiculelor, al avioanelor, cel din halele de producţie.

Poluarea reprezintă, de fapt, preţul pe care oamenii îl plătesc pentru beneficiile aduse de tehnica modernă. Ceea ce se cheamă în prezent poluare, este sfârşitul unui proces care a început odată cu formarea comunităţilor omeneşti şi care, la un moment dat, a început să degradeze mediul. Într-o definire sintetică, poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane. Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme şi a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzirea şi gătitul alimentelor. Încă din timpul revoluţiei industriale (secolele XVIII şi XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră. Fără dubii, se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe Pământ.

Cu timp în urmă, când densitatea redusă a populaţiei precum şi folosirea, aproape în exclusivitate a produselor naturale, nu diferenţiau mult viaţa omului de modul simplu de existenţă şi nu se produceau atât de multe reziduuri, nu se punea deloc problema poluării. Odată cu marile progrese ştiinţifice, cantitatea şi natura lor s-a schimbat fundamental. În ultimele decenii, procesul de degradare a factorilor de mediu de la nivelul planetei a avut o evoluţie din ce în ce mai îngrijorătoare, numărul de poluanţi şi cantitatea acestora atingând cifre ce depăşesc orice imaginaţie. În principiu, înlăturarea poluării este o problemă de corectare a erorilor care o provoacă. Decizia de combatere trebuie să existe chiar din momentul în care răul este denunţat ca atare, iar mijloacele tehnico-ştiinţifice actuale pot rezolva toate problemele de poluare.

Legislaţia privind prevenirea şi combaterea poluării aerului produse de autovehicule

În vederea prevenirii şi combaterii sale, o atenţie deosebită se acordă condiţiilor tehnice impuse vehiculelor rutiere pentru a fi admise în circulaţie pe drumurile publice. Inspecţia tehnică a autovehiculelor aflate în circulaţie la data apariţiei reglementării se face corespunzător condiţiilor tehnice care au stat la baza omologării la data fabricaţiei. Acelaşi rol antipoluant îl au şi reglementările privind omologarea şi certificarea produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, precum şi condiţiile de introducere pe piaţă a acestora – RNTR 4 (aprobat prin Ordinul nr. 2135 din 8 dec. 2005 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului).

Astfel, echipamentele, piesele de schimb şi materialele produse în ţară sau importate, destinate utilizării la vehicule rutiere şi care concură la siguranţa circulaţiei şi la protecţia mediului pot fi comercializate numai dacă sunt certificate şi omologate de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului prin Registrul Auto Român. Ele vor fi însoţite de certificate de calitate şi de un certificat de garanţie, întocmit de către producători, importatori sau de către reprezentanţi autorizaţi ai acestora.

Prin HG nr. 586 din 14 iunie 2001 s-au stabilit cerinţele tehnice impuse vehiculelor, navelor fluviale şi instalaţiilor utilizate la executarea operaţiunileor de depozitare, încărcare, descărcare şi distribuţie a benzinei de la un terminal la altul sau de la un terminal la o staţie de distribuţie a benzinei, în scopul limitării emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi ca urmare a executării acestor operaţiuni.

Prin HG nr. 689 din 5 mai 2004 (care a transpus prevederile Directivei 2003/17/EE privind calitatea benzinei şi motorinei), s-au stabilit condiţiile privind comercializarea în România de către utilizator a benzinei şi motorinei, prevăzându-se o serie de termene de la care se admite introducerea pe piaţă anumitor tipuri de asemenea carburanţi ( din 2009 se comercializează numai benzină fară plumb, cu excepţia conţinutului de sulf care trebuie să fie de maximum 10 mg/kg, respectiv numai a motorinei care corespunde specificaţiile tehnice prevazute în anexa nr. 5, cu excepţia conţinutului de sulf care trebuie să fie de maxim 10 mg/kg).

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice s-au stabilit ca atribuţii ale consiliilor judeţene, consiliilor locale şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, printre altele, întocmirea şi actualizarea planurilor de organizare a circulaţiei pentru localităţile urbane şi luarea de măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenţei şi siguranţei traficului, precum şi a reducerii nivelurilor de emisii poluante.

Poluarea aerului datorată transportului auto

Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile, existenţa omului fiind dependentă de mediu, iar factorii de mediu (aerul, apa, solul) se pot modifica, în urma folosirii lor de către om. Astfel apare poluarea, aspect implicit al vieţii, în desfăşurarea căreia unele produse, rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor, devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor.

Efectele poluării atmosferei cu deşeuri gazoase, lichide sau solide sau cu produse care pot periclita sănătatea oamenilor, a animalelor şi a plantelor sunt distrugerea stratului de ozon, ploaia acidă, smogul, efectul de seră.