Poluarea Apelor cu Petrol

ARGUMENT

Industria petrolului este necesarǎ deoarece creazǎ o sursǎ importantǎ de energie, însǎ pe cât este de necesarǎ, pe atât de periculoasǎ este din punct de vedere ecologic. În funcţie de compoziţia petrolului, rafinarea este un procedeu complex ce constǎ din separǎri, distilǎri, desulfurǎri, procese în urma cǎrora se emit numeroşi poluanţi (hidrocarburi, oxizi de sulf şi de carbon, aldehide, acizi organici, amoniac etc.).

Petrolul şi substanţele rezultate din prelucrarea acestuia contribuie deasemenea la apariţia smogului.

Se estimeazǎ cǎ anual, în urma deversǎrilor petroliere accidentale, în oceane pǎtrund pânǎ la 200 000 de tone de ţiţei. Cantitǎţi şi mai mari provin în urma proceselor de extracţie, transport şi prelucrare.

În afara dezastrului ecologic astfel format, evaporarea în atmosferǎ este destul de intensǎ, astfel circa 25% din pelicula de petrol se evaporǎ în câteva zile şi pǎtrunde în aer sub formǎ de hidrocarburi.

CAPITOLUL 1

CARACTERISTICILE PETROLULUI

Petrolul este folosit în aproape toate domeniile, pentru că cu siguranţă este cea mai importantă resursă naturală a Terrei. Oamenii de stiinţă au căutat altceva ce ar putea înlocui petrolul în viitor când toate resursele de petrol se vor epuiza. Dar, se pare că pentru moment petrolul poate fi cel mai bine înlocuit de cărbune, dar chiar şi acesta nu este la fel de folositor ca şi petrolul.

Petrolul brut, numit si ţiţei este un produs de natură organică, care se gaseşte în pământ, formând zăcăminte. El este un lichid vâscos, a cărui culoare variază de la galben-verde pana la negru, având reflexe colorate diferit. Mirosul petrolului este caracteristic şi este solubil în apă.

1.1. Formarea petrolului

Dintre diferitele teorii asupra formării petrolului, teoria originii organice este cea mai acceptată. Conform acestei teorii, petrolul s-a format din mâlul rezultat din resturi de plante şi animale inferioare din apele mărilor (plancton), care prin depunere la mare adâncime în fundul apelor, în decurs de milioane de ani a suferit procese de descompunere şi transformare. Aceste procese s-au produs în absenţa de aer şi sub influenţa caldurii terestre, a presiunii ridicate şi probabil a unor bacterii anaerobe. Rol important se pare că revine şi mâlului mineral drept catalizator al unor procese chimice de transformare a grăsimilor.

Formarea zăcămintelor de petrol are loc ulterior, în urma unor procese de migraţie şi acumulare prin care au luat naştere concentraţii mari de petrol în sectoare relativ mici din scoarţa pământului.

Petrolul se găseşte în zăcăminte primare sau în zăcăminte secundare, în care el a pătruns prin migrare din zăcăminte primare sub acţiunea presiunii gazelor.

După pătrunderea în roca rezervor, petrolul poate să se separe de apa şi de gazele care îl însoţesc, formând trei straturi distincte, el aşezându-se în acelaşi rezervor, sub gaze şi deasupra apei. In zăcământ , petrolul se găseşte sub presiune din cauza hidrocarburilor gazoase dizolvate.

Ţara noastră este bogată în petrol. Principalele noastre zăcăminte de petrol se găsesc în Oltenia, Muntenia (câmpul petrolifer Damboviţa-Prahova şi cel din Piteşti), Moldova (zona petroliferă Bacău). In prezent se continuă cercetările în vederea descoperirii altor zăcăminte de petrol, prin a căror exploatare raţională industria noastră petrolieră să ia o dezvoltare crescândă.

1.2. Exploatarea petrolului

Petrolul se extrage din zăcăminte prin sonde. Saparea sondelor se face prin metode mai vechi de izbire, sau prin metode mai noi de foraj rotativ. Ca metode de extracţie se cunosc: erupţia naturală, erupţia forţată şi extracţia mecanică (pompare).

Erupţia naturală se produce când presiune ţiţeiului în zăcământ este suficient de mare ca să-l ridice prin sonda, până la suprafaţă. Când presiunea în zăcământ nu este suficient de mare, atunci ridicarea petrolului la suprafaţă este ajutată prin introducere de aer sau gaze comprimate până în zăcământ. Cu toate acestea, la un moment dat zăcământul de petrol trebuie să fie exploatat prin pompare. Multe zăcăminte, chiar de la început, nu au presiune suficientă pentru o erupţie naturală sau ajutată şi deci trebuie exploatate prin pompare.

1.3. Compozitia petrolului

Petrolul este un amestec de hidrocarburi (hidrocarburi gazoase şi solide dizolvate în hidrocarburi lichide), care mai conţine şi alţi diferiti compuşi, în proporţii mici, ca de exmplu: compuşi cu oxigen, compuşi cu sulf, compuşi cu azot şi diferite substanţe minerale.

Hidrocarburile existente în petrol fac parte din urmatoarele clase: alcani, cicloalcani şi hidrocarburi aromatice.

a) Alcanii intră în proporţia cea mai mare în petrol. Ei se găsesc mai ales în fracţiunile uşoare. Astfel, gazele de sondă sunt alcătuite aproape numai din alcani inferiori, care se găsesc amestecaţi în zăcământ.

b) Cicloalcanii se găsesc de asemenea în proporţie mare. In petroluri există numai naftene cu cicluri de C5 şi C6.

c) Hidrocarburile aromatice se găsesc în proporţie mai redusă decât celelalte hidrocarburi. Totusi, proporţia lor în petrol variază în limite foare largi. Cu cât conţinutul în hidrocarburi aromatice din fracţiunile grele este mai mare, cu atât petrolul respectiv conţine mai mult asfalt.

Dintre celelalte clase de substanţe organice care se găsesc în petrol, se menţionează compuşii cu oxigen: acizi graşi şi fenoli, care imprimă petrolului caracter acid ; compuşii cu sulf : hidrogen sulfurat , mercaptani etc. , care imprimă petrolului miros neplăcut şi proprietăţi corosive; compşsii cu azot, care au caracter bazic; diferite substanţe organice cu stuctură complexă conţinând O, S si uneori N.

1.4. Clasificarea petrolului

Pe baza compozitiei chimice, respectiv a predominarii unor categorii de hidrocarburi, petrolul a fost clasificat în mai multe tipuri :

1. Petrol parafinos caracterizat prin procentul mai ridicat în alcani (până la 78%), aşa cum sunt în general petrolurile americane.

2. Petrol asfaltos caracterizat prin procentul mare de hidrocarburi aromatice cât şi de substanţe asfaltoase, aşa cum sunt petrolurile din Caucaz.

3. Petrol de tip intermediar caracterizat prin procentul mare fie de cicloalcani fie de alcani şi hidrocarburi aromatice.

In ţara noastră, cele mai numeroase sunt petrolurile parafino-nafteno-aromatice (52%), cărora le urmează petrolurile parafino-naftenice (37%), nafteno-aromatice (8%) şi parafinice (3%).