Poluarea Atmosferei, Hidrosferei și Solului

1.1.Poluarea fizică a atmosferei

Are la bază cedarea dinspre diferite surse spre atmosferă a unor categorii şi cantităţi

diferite de energie şi anume:

• energie mecanică: produce poluarea sonoră;

• energie calorică; produce poluarea termică;

• energie radiantă: produce poluarea cu diferite tipuri de radiaţii.

Poluarea sonoră. Se produce datorită emisiilor de sunete (oscilaţii armonice) şi

zgomote (oscilaţii nearmonice sau amestec de sunete discordante). Are ca domeniu de

manifestare în special mediul urban, cu o concentrare maximă în preajma zonelor cu funcţii

industriale şi de transport (artere şi noduri rutiere, proximitatea aeroporturilor şi a capetelor de

culoare aeriene). Efecte: disconfort psihic sau tulburări neurovegetative, nevroze,

hipertensiune, tulburări endocrine.

Poluarea termică. Are două modalităţi distincte de manifestare: directă (imediată) şi

indusă sau indirectă, care este rezultatul efectelor poluanţilor asupra climei. Surse: activităţi

industriale, de transport, agricole, casnice, conflagraţii. Este maximă în aglomerările urbane,

în care temperatura poate fi mai mare cu 5-10o C faţă de zonele vecine. Efecte: disconfort,

accidente vasculare sau cardiace.

Poluarea cu radiaţii. Este consecinţa proceselor de emisie şi propagare în spaţiu a unor

unde electromagnetice (razele X şi radiaţia gama) şi radiaţii corpusculare (radiaţii alfa, beta,

pozitroni şi neutroni), însoţite de transport de energie şi care determină modificări importante

ale materiei, de natură fizică chimica şi biologică.

Surse naturale: radiaţia cosmică, rocile şi apele radioactive.

Surse artificiale: extragerea şi prelucrarea minereurilor radioactive, combustibilii

nucleari, centralele nuclearo-electrice, reactoarele şi acceleratoarele de particule, aparatura de

cercetare izotopică, experimentele militare, accidentele nucleare. Dintre radioizotopii

constituenţilor fundamentali ai lumii vii menţionăm: 42K (13 x 108 ani, timp de înjumătăţire),

14C (5568 ani), 32P (14,5 ani), 3H (12,4 ani), iar dintre radioizotopii produselor de fisiune:

239Pu (Plutoniu, 24.000 ani), 90Sr (27,7 ani), 137Cs (23 ani). Dintre izotopii gazelor rare, cel

mai nociv este Radonul 222Rn, iar cel mai stabil, 85Kr.

Efecte: modificări de natură genetică, afectând cromozomii şi codul genetic; reducerea

potenţialului biotic, deci a productivităţii ecosistemelor; reducerea potenţialului germinativ şi

regenerativ al speciilor; reducerea longevităţii, direct proporţională cu doza şi durata iradierii;

dereglări fiziologice care, în final, pot determina moartea indivizilor afectaţi.

Poluarea cu poluanţi solizi. Surse: arderea incompletă a combustibililor, industria

extractivă în cariere, siderurgia, metalurgia, industria materialelor de construcţie, (în special

ciment), negru de fum, alte industrii care produc pulberi sau praf sedimentabile, precum şi

pulberi în suspensie, (ceaţă, fum, prafuri industriale ultrauşoare).

Pulberi cu plumb care provin din industria metalurgică, crematoriile de gunoaie, gazele

de eşapament). În medie, un vehicul eliberează 1 kg/Pb/an sub formă de particule foarte fine.

In gheaţa din Groenlanda, concentraţiile au crescut de la la 0,04 ppb în 800 e.n., la peste 30

ppb în 1995. În zonele urbane apa de ploaie poate conţine 40 mg/l sau mai mult.

Pulberi cu mercur, eliminate în aer de industria clorului, industrii care utilizează Hg în

procesul tehnologic şi din arderea combustibililor fosili. In centrele urbane concentraţiile

ajung la 0,1 mg/m3.

Pulberi cu cupru, eliminate de metalurgia neferoasă. Pot ajunge la concentraţii de 50

g/m3 în preajma centrelor metalurgice.

Siliciu. Pulberi artificiale de SiO2 (cariere, mori de cuarţ, industria materialelor de

construcţie). Produce fibroze, sau silicoză.

1.2.Poluarea chimică a atmosferei

Este consecinţa introducerii în atmosferă a unor gaze care există în mod natural (COx,

NOx), dar care determină depăşirea concentraţiilor naturale sau a introducerii unor substanţe

inexistente în mod natural.

Surse staţionare cu activitate permanentă: emisii cu concentraţii mari, datorate arderii

combustibililor fosili în scopuri industriale sau urbane şi care eliberează în atmosferă gaze şi

particule solide:

– cărbunele eliberează suspensii (C, Si, Al, FeOx, Zn, Cd, Ni, Sl) şi gaze (NOx, CO, acid

fluorhidric, aldehide);

– produsele din petrol eliberează NOx, CO, SO2, hidrocarburi policiclice şi cenuşe

bogată în sulfaţi, Sl, Vn;

– gazele naturale (cantităţi reduse de NOx, COx şi unele hidrocarburi).

Alte surse de gaze: petrochimia, combinatele chimice, metalurgia primară neferoasă etc.

Surse mobile: sunt mijloacele de transport rutier, fluvial şi aerian.