Poluarea Auto

1. Generalităţi

O definiţie atotcuprinzătoare pentru poluarea mediului inconjurator nu putem afirma că există încă, deşi în decursul timpului, s-au mai dat multe, cea mai completă dintre toate fiind considerată cea formulată de Conferinţa mondială a O.N.U. asupra mediului şi anume: modificarea componenţilor naturali sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a acţiunii omului şi care în lumina cunoştinţelor noastre actuale provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară (STOCKHOLM-1972).

Din cuprinsul definiţiei se poate constata, că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii fiziologice dar mai ales social-economice a acestuia.

Nu se poate neglija totuşi faptul că în mediul înconjurător are loc şi o auto-poluare, datorită prezenţei unor elemente naturale, care îl degradează ca, de exemplu ridicarea în atmosferă a prafului de sol sau distrugerea în masă a unor plante acvatice, care urmează unei perioade propice de dezvoltare, aşa-numita ”înflorire” a apelor.

Exemple de acest gen mai pot fi date, dar ele sunt relativ puţine faţă de frecvenţa celor care rezultă în urma activităţii omului. Referindu-ne la poluare, în general şi la efectele nocive ale acesteia asupra sănătăţii şi confortului omului, în special, este util să ne oprim aici la două noţiuni multă vreme considerate sinonime şi care nici astăzi nu sunt acceptate de toţi cercetătorii ca fiind total diferite. Este vorba despre poluarea şi impurificarea mediului.

Prin impurificarea mediului se înţelege prezenţa în mediul înconjurător a unor elemente sau componente care nu se găsesc în mod obişnuit în alcătuirea acestuia. Un exemplu în acest sens îl constituie creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din aer ca urmare a activităţilor industriale ale omului. Este vorba de poluare, deşi dioxidul de carbon face parte din compoziţia normală a aerului. Pe de altă parte, simpla prezenţă a unor elemente străine faţă de componenţa normală a mediului înconjurător nu este de natură să provoace efecte nocive sau nedorite decât în cazul când prin natura lor, concentraţia în care se găsesc şi timpul cât acţionează produc asemenea consecinţe.

Există mai multe feluri de poluare:

- Poluare fizică: este generată de diverse radiaţii, îndeosebi de cele nucleare accidentale, cea termică, zgomote şi infrasunete.

-Poluare biologică: creată de contaminări microbiologice, ca urmare a introducerii abuzive sau accidentale a unor specii sau varietăţi de specii

- Poluare chimică: foarte diversă, poate fi provocată de produse naturale, minerale sau organice, precum şi de substanţe de sinteză, inexistente, iniţial în natură. Se produce cu: - derivaţi ai carbonului şi hidrocarburi lichide;

- derivaţi ai sulfului şi azotului;

- derivaţi ai metalelor grele (Pb, Cr);

- derivaţi ai fluorului;

- materii plastice;

- pesticide;

- materii organice fermentescibile;

Este interesant de remarcat că atitudinea oamenilor fată de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitătii. O multime de documente atestă exploatarea iratională a pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o pădure intreagă cu animalele din ea cu tot).

Diferenta intre noi şi strămosii nostrii este legată de capacitătile noastre sporite atit de a distruge cat şi de a ingriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea aerului şi a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punand intr-o stare critică intreaga planetă. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorării legate de deteriorarea mediului.

Primii vizionari care au tras semnalul de alarmă legat de degradarea mediului inconjurător au fost oamenii de stiintă din secolul XIX care, confruntati cu urbanizarea şi industrializarea galopantă au incercat să stopeze actiunile destructive şi să educe oamenii în domeniul stiintelor naturale şi a protectiei mediului.

1.1. Atmosfera

Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui.

Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite, in mare parte azot (78%) si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon, dioxid de carbon , heliu si neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra in reactie cu alte substante. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica.

1.2. Cauzele poluării atmosferice

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate.

Poluarea atmosferică reprezintă contaminarea atmosferei cu deseuri gazoase, lichide sau solide sau cu produse care pot periclita sănătatea oamenilor, a animalelor şi a plantelor.

In zilele noastre, arderea gazolinei în motoarele automobilelor este principala sursă de smog în majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de azot şi componentele organice volatile reactionează în atmosferă pentru a produce smogul fotochimic.

Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alcătuit din molecule cu trei atomi de oxigen. Ozonul prezent în stratele joase ale atmosferei este otrăvitor şi pentru a determina severitatea smogului cercetătorii trebuie să măsoare mai intăi cantitatea de ozon aflată în aer.

Poluanţii primari sunt acei poluanţi atmosferici emanaţi direct în atmosferă, de exemplu particulele de funingine, dioxidul de sulf şi oxizii de azot. Poluanţii secundari sunt produşi prin reacţii între poluanţii primari.

Funinginea, monoxidul de carbon, dioxidul de carbon, dioxidul de sulf, oxizii de azot şi ozonul sunt poluanţii primari produsi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul şi cărbunele. în fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intră în compozitia atmosferei prin aceste procese.