Poluarea cu Cianură

Rezumat

Prezentul referat abordeaza problema poluarii cu cianuri. Se urmareste expunerea aspectelor generale cu privire la toxicitatea si efectele pe care cianura le are asupra plantelor si animalelor din mediul afectat cat si impactul asupra comunitatilor umane. In ultimele doua decenii au avut loc un numar relativ mare de accidente care implica cianuri la nivel planetar, accidente avand cauze diverse printre care se numara greseli de proiectare sau transport necorespunzator. Se aprofundeaza cu prezentarea celui mai mare accident ecologic autohton care s-a produs in apropierea orasului Baia Mare in 30 ianuarie 2000, analizandu-se premisele, sirul evenimentelor dar mai ales urmarile. Masuratorile efectuate la momentul accidentului perimit evaluarea impactului accidentului asupra apelor de suprafata, sedimentelor si apei potabile. Scurgerea de cianura de la societatea Aurul S.A. din Baia Mare a afectat râurile Săsar, Lăpuş, Someş, Tisa şi Dunăre înainte de a ajunge la Marea Neagră patru săptămâni mai târziu. Accidentul este considerat ca fiind cel mai grav din Europa dupa cel de la Cernobîl. 1.Toxicitate, efecte

Cianura de potasiu se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de migdale amare. Cu acizi slabi ca acidul carbonic se eliberează acidul cianhidric. Dacă se află mai îndelungat în contact cu aerul, formează cu bioxidul de carbon carbonat de potasiu.

Cianura este puternic si aproape instantaneu otrăvitoare pentru organismele vii, inclusiv oameni. Cianura afectează organismul blocând absorbția oxigenului de către celule. Simptomele acute pot fi respiratie rapida, tremurături, efecte asupra sistemului nervos si chiar decesul. Efectele cronice pot fi pierdere in greutate, efecte asupra tiroidei si efecte asupra sistemului nervos. Peștii sunt de aproximativ o mie de ori mai sensibili la cianură decât oamenii. In eventualitatea ca peștii să nu moară ca urmare o unei expuneri de scurta durată, ei pot ramane cu probleme de înot, probleme ale aparatului reproductiv (posibil urmași deformați) și vulnerabilitate sporită față de speciile de pradă. Peștii sunt un indicator excelent a măsurării concentrației de cianură in apă. Dacă peștii trăiesc după ce au fost expuși, atunci nici o altă forma de viața nu va fi afectată. [4]

Cantități incredibil de mici de cianura omoară peștele unui râu acesta fiind transformat într-un curs de apă mort. Efectele produse de deversările de cianură persistă in mediu ani de zile, iar soluția de cianură din lacurile de decantare afecteaza ecosistemul in care se află deoarece păsările si animalele sălbatice se adapa cu apă otravită. Cianura este un solvent puternic pentru metalele grele precum mercur, cadmiu si crom care in urma tratării minereului ajung in spații deschise. [3]

Cianura, totuși, nu ramane in mediu pentru o perioadă lungă de timp si nu este acumulată in sedimente sau organisme (inclusiv organismul uman). [2] 2. Utilitatea cianurii

Cianura de sodiu (NaCN) este folosita in industria minieră a metalelor prețioase, în special în extragerea aurului. În minerit, cianura se folosește de aproximativ 30 de ani la scară largă, ca agent de obținere a aurului si argintului. Cu ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi extrasă din rocile care conțin acest metal. După ce aurul este extras, soluția contaminată nu numai cu cianură, ci și cu o cantitate mare de metale grele este depozitată în iazuri de steril. Aceste reziduri rezultate in urma activităților de extragere a aurului reprezintă o amenințare serioasă la adresa sănătății oamenilor si a mediului si nu trebuie eliberate in mediu.

Mineritul aurifier este cel mai mare consumator de cianură, cu peste 180 000 de tone anual. De cele mai multe ori tehnica cianuratiei este utilizată in mod iresponsabil ceea ce cauzează deversari cu efecte devastatoare asupra mediului inconjurător și a sănătății umane. Mai mult, cianura reacționează cu alte elemente si se descompune in sute de compuși ce conțin cianuri în diverse concentrații. În ciuda riscurilor ce le implică acești compuși, operatorii minieri nu sunt obligați sa monitorizeze sau sa raporteze starea sau prezența acestor substanțe chimice in mediu. [4]