Poluarea luminoasă

Poluare luminoasã reprezinta cantitatea de luminã artificialã care lumineazã cerul. Aceasta poluare este cancerul astronomiei – si nu numai!- deoarece are loc o iluminare a cerului nocturn de catre sursele de lumina artificiala, care se datoreaza in mare parte designului prost al lampilor de iluminat public, care arunca o parte din lumina direct in sus, inspre cer. Acest fenomen are mai putin de a face cu poluarea atmosferica cat are de a face cu iluminatul public, deoarece poluarea Luminoasa nu este consecinta de neevitat a iluminatului public, ci consecinta iluminatului public defectuos, lucru evitabil de pe plansa de proiectare. Din cauza designului invechit al lampilor de iluminat public si privat sau din cauza felului cum acestea sunt montate pe stalpi, mai mult de 30% din lumina produsa este aruncata deasupra orizontalei, adica DIRECT spre ceruri! Asta e ca si cum ne-am duce la cumparaturi si am pierde constant 30% din banii din buzunar pentru ca avem buzunarele gaurite.

Poluarea luminoasa nu este un “semn de civilizatie”, ci din contra, un semn de risipa fara margini.

Teoretic, noaptea cea mai scurta este cea a echinoctiului de vara (21/22 iunie), iar cea mai lunga - a echinoctiului de iarna (21/22 decembrie).

În realitate, în multe parti ale lumii ea este însa pe cale de disparitie. Într-adevar, lumina artificiala a patruns peste tot si s-a impus pretutindeni. Omniprezenta sa aduce securitate, sporeste starea de siguranta si creste eficacitatea activitatii umane, dar constituie, din ce în ce mai mult, si aceasta „poluare luminoasa“. Efectele sistemelor de iluminat invadeaza totul, creând impresia ca noaptea este abolita, confiscata de claritate. Fenomenul este cvasiplanetar, numai regiunile desertice fiind în mod real cufundate în noapte.

Lumina prea puternica si prost gestionata nu este însa numai expresia unei risipe de energie, dar influenteaza negativ mediul, tulburând somnul a milioane de oameni si afectând negativ ritmul vegetatiei.

Republica Ceha este prima tara din lume care a adoptat o lege împotriva poluarii luminoase (intrata în vigoare la 1 iulie 2002) si care consacra astfel, cel putin indirect, dreptul la o noapte cât mai naturala. Actul normativ încununeaza demersurile mai multor organizatii neguvernamentale, în frunte cu Asociatia Internationala pentru Protectia Cerului Nocturn (IDA), care au declarat noaptea „patrimoniu comun al umanitatii“, întrucât „cerul instelat este singura noastra fereastra deschisa spre universul infinit si trebuie pastrat“. Neapartinând nimanui, noaptea este a noastra, a tuturor, a speciei, si nu a individului. Dar tot asa nimeni nu se îngrijeste în mod special de protejarea sa. Legea ceha cuprinde masuri concrete de combatere a poluarii luminoase, ce pot constitui exemple si pentru alte state: limitarea fluxului sistemelor de iluminare exterioara, echiparea lor cu dispozitive care sa împiedice difuzarea luminii dincolo de limita orizontului, dotarea acestora cu variatoare de putere care sa diminueze intensitatea luminii cu 30% dupa miezul noptii, iluminarea edificiilor publice exclusiv de sus în jos, garantia ca aparatele de iluminat comercializate respecta noile cerinte de protectie.

Intotdeauna se vorbeste despre cum este bine sa se faca, se organizeaza frecvent conferinte nationale si internationale, se organizeaza mese rotunde pe tema iluminatului public, unde au loc discutii aprinse. Toate acestea ar trebui sa aiba un rezultat pozitiv, concretizat prin punerea in practica a teoriilor legate de tehnica iluminatului.

Din pacate, privind Bucurestiul, dupa lasarea intunericului, se constata ca lucrurile nu stau tocmai asa cum ar trebui.

Dupa o perioada in care am asistat la o evolutie spectaculoasa a pietei in domeniul iluminatului, constatam ca specialistii in iluminat, putini oricum, s-au orientat in zona vanzarilor, ca distribuitori sau in compartimentele de marketing-vanzare ale putinilor producatori autohtoni. Nivelul de educatie al pietei este insa marea dilema. Piata este needucata si nu se ridica la nivelul ofertei. Este o nevoie acuta de actualizare a nivelului cunostintelor electricienilor autorizati si in general ale tuturor membrilor firmelor implicate in servicii electrice, fie ca este vorba de proiectare, executie sau reparatii si extinderi. Elaboratorii proiectelor de sisteme de iluminat ar trebui sa detina controlul si sa fie consultati de factorii de decizie la nivel de investitii si bugete pentru ca este jenant sa iei decizii, la nivelul tehnicii actuale, utilizand inca criteriul de selectie pret. Sunt criterii ca durata de viata, consum energetic, confort psihic, corelatie cu mediul si temperatura ambianta, efectele negative ale receptoarelor asupra calitatii energiei din retelele de alimentare, poluare luminoasa care nu sunt luate in seama. Dar pentru a lua in seama toate acestea este nevoie de mai multa educatie. Cine sa le-o faca? Prin aceasta se reflecta si nivelul foarte slab de constientizare dovedit de utilizatorul final in ceea ce priveste efectele pe care lumina artificiala le are asupra tuturor persoanelor.

Totusi sunt foarte putini specialisti in iluminat in Romania. Se construieste prea mult pe baza de proiecte ale sistemelor de iluminat realizate neprofesionist. Sistemele vechi de iluminat se cer a fi reabilitate in proportie covarsitoare. Nu sunt suficienti profesionisti pentru volumul de lucrari amintit. Sunt prea multi bani pierduti in lucrari neprofesioniste si de aceea nu ne putem permite sa ne plangem ca, la noi, calitatea este prea scumpa pentru ca sa o putem plati. Greselile acestea se platesc cu sanatatea si se razbuna de fiecare data prin diferitele forme de pierderi economice inregistrate. Problema este ca nu constientizam toate aceste consecinte. Nu avem inca o viziune globala si nu planificam pe termen lung. in consecinta, asa zgarciti si saraci cum parem a fi, in realitate platim preturi maxime. Dar cercul se inchide pentru ca de aceea suntem saraci.