Poluarea Mediului

INTRODUCERE

Proiectul de faţă îşi propune sa analizeze impactul poluării produse de către om, voit sau nevoit, asupra mediului înconjurător.

Astfel de proiecte bazate pe fapte reale sunt foarte utile deoarece simulează producerea unor catastrofe şi efectele acestora, ajutând astfel la aflarea concentraţiilor pe suprafeţe mari.

Astfel pot fii luate măsuri de protecţie şi reducere asupra poluării în cazul unor înteprinderi care poluează. În cazul deschiderii unor noi firme cu potenţial mare de poluare sunt indicate astfel de proiecte pentru a vedea daca acestea se încadrează in limitele admisibile.

Prezenta lucrare “Poluarea aerului” se încadrează în actualitate tratând aspecte de care se leagă poluarea şi protecţia factorilor de mediu.

Proiectul este structurat pe 5 capitole precedate de introducere şi se încheie cu bibliografia utilizată.

În Capitolul 1 se găsesc informaţii privind indicatorii de calitate, susele de poluare şi prevenirea poluarii. Legislaţia în vigoare la ora actuală privind protecţia mediului este cuprinsă în Capitolul 2 şi conţine prezentarea Directivelor Europene şi transpunerea lor în ţara noastră, şi de asemenea tabelele cu valorile limită de emisie.

Poluarea naturală şi antropică a mediului înconjurător este descrisă în Capitolul 3, sub aspect fizic, chimic şi biologic.

Capitolul 4 are ca obiect de studiu modalitatile de evaluare a poluării mediului (IPG, API) şi aplicarea unui model în Excel.

În Capitolul 5 se face o prezentare a metodelor/tehnicilor/tehnologiilor de depoluare a factorilor de mediu.

Proiectul se încheie cu o serie de concluzii generale şi evidenţierea rezultatelor proprii pentru evaluarea poluarii mediului.

Bibliografia utilizată la elaborarea proiectului de semestru cuprinde un număr de “24” note bibliografice.

CAPITOLUL 1

DESCRIEREA GENERALĂ A FACTORULUI DE MEDIU AER

1.1. Indicatori de calitate

Principalii poluanţi sunt cei emişi în cursul proceselor de combustie de orice natură, şi

anume:

• Dioxidul de sulf ( ) – este un gas incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros

părtunzător care irita ochii şi căile respiratorii. Dioxidul de sulf e produs atat din surse naturale, surse antropice, cât şi prin reacţie chimică cu alte substanţe chimice fiind un precursor al pulberileor în suspensie.

• Dioxidul de azot ( )– este un compus gazos făra culoare , fără miros care conţine azot şi oxigen.

• Oxizi de azot ( ) – sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi ozigen în cantităţi variabile. Majoritatea oxizilor sunt gaze, făra culoare sau miros.

• Particule in suspensie ( ; – reprezintă un amestec complex de particule foarte fine şi picături de lichid.

• Ozonul – este un gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Se concentrează în stratosferă şi asigură protecţia împotriva radiaţiei ultraviolet (UV) dăunătoare vieţii.

• Monoxidul de carbon ( CO ) – este un gaz incolor, inodor si insipid, foarte toxic care se formează în principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.

1.2. Surse de poluare a aerului

Poluarea mediului, care şi-a întins ameninţarea asupra întregii planete, a ajuns în punctul în care atacă dezlănţuit omul şi spaţiul său de existenţă. Trecând peste limitele capacităţii proprii de apărare a naturii, de regenerare şi de echilibrare, toţi agenţii poluanţi noi se răspândesc rapid în aer, în apă sau pe sol, generând, dezvoltând şi propagând unul dintre cele mai grave pericole pe care le-a întâmpinat civilizaţia modernă. In prezent, nu stihiile naturii sau populaţiile vegetale şi animale sunt acelea care îl ameninţă pe om, ci el însuşi, prin activitatea sa generală din industrie, agricultură, silvicultură, transporturi, zootehnie etc., insuficient controlată şi neadaptată în întregime la realităţile naturale înconjurătoare.

Sursele de poluare reprezintǎ locul de producere şi de evacuare în mediul înconjurǎtor a unoremisii poluante. Dupǎ natura poluanţilor, emisiile poluante acestea pot fi sub formă de pulberi şi gaze,emisii radioactive şi emisii sonore; în funcţie de provenienţa poluanţilor surse de poluare sunt naturale şi artificiale.

1.2.1 Clasificarea după origine

După origine, sursele de poluare a atmosferei se clasifică în surse naturale si surse antropice.

1.2.1.1 Surse naturale şi principalii poluanţi

Sursele naturale şi principali poluanţi specifici sunt:

• omul şi animalele - prin procese fiziologice evecuează , viruşi;

• plantele – prin fungi, polen, substanţe organice şi anorganice;

• solul – prin viruşi , pulberi ca urmare a eroziunii;

• apa, în special cea maritimă – prin aerosoli încărcaţi cu săruri (sulfaţi, cloruri)

descompunerea materiilor organice vegetale şi animale – prin metan, hidraogen sufurat, amoniac, etc;

• vulcanismul - prin cenuşă, compuşi de sulf, oxizi de azot si de carbon;

• incendiile maselor vegetale – prin cenuşă, oxizi de sulf, oxizi de azot, carbonul rezultaţi;

• descărcările electrice - prin ozon;

• furtunile de praf şi nisip – prin pulberi terestre.[3]