Poluarea mediului - problema marilor aglomerări urbane - studiu de caz - București

Realităţile zilelor noastre arată că sfarsitul secolului XX – inceputul secolului XXI, este perioada celor mai mari descoperiri şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii.

Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.

La acest sfârşit de secol şi început de mileniu, lumea se află în efervescenţă. Schimbările care au avut loc şi vor avea loc, creează, într-o viziune optimistă, speranţe şi pentru remedierea fie şi treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător şi de supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe Terra.

Bucureşti este capitala şi cel mai mare oraş din România, localizat în sud-estul ţării. Oraşul este situat la aproximativ 65 de kilometrii de fluviul Dunărea pe malurile Dâmboviţei, un afluent al Dunării. El este situat într-o zonă de câmpie şi incluzând zonele suburbane acoperă o suprafaţă de 300 kilometrii pătraţi.

Economie

Bucureşti este un important centru industrial şi principalul centru financiar şi comercial al României. Producţia industrială a oraşului reprezintă 20 % din producţia naţională. Industria oraşului include construcţia de maşini grele, aviaţie, mecanisme fine, unelte agricole, produse electronice, chimice, textile, produse din piele, cabluri, cosmetice şi produse alimentare.

Principalele mijloace de transport în capitală sunt autobuzul, troleibuzul, tramvaiul precum şi metroul sau liniile expres de suprafaţă. Călătoriile cu metroul şi cele pe liniile expres se fac pe bază de cartelă magnetică.

Aspectul urban

Oraşul este împărţit în două de Râul Dâmboviţa şi este străbătut de două mari bulevarde. Bucureştiul este împărţit de şase districte administrative numite sectoare; zona rurală adiacentă formează al VII-lea sector numit Sectorul Agricol Ilfov care a fost transformat în judeţ. Multe zone industriale se găsesc la suburbie, în timp ce în interiorul oraşului găsim zonele rezidenţiale. Urbanizarea si problemele pe care le implică

Definitia unei zone urbane: in ciuda numeroaselor definitiilor a unei zone urbane/oras, o zona urbana este de obicei definita ca un areal unde au loc activitati nelegate de agricultura (industrie si servicii) si unde locuiesc muncitorii acestora. Deasemenea orasul mai are si un statut legal oferit de guvernul national sau provinciar si este asociat cu forme specifice administrative.

Urbanizarea si rata de urbanizare

Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializare, modernizare si dezvoltare. Deasemenea se refera la procentul dintre numarul locuitorilor care locuiesc la oras si populatia unei tari. Rata de urbanizare se refera la procentul anual de crestere a populatiei in zonele urbane ale unei tari. Studiile au aratat ca urbanizarea este invers proportionala cu rata de urbanizare a oraselor

Surse de crestere demografica la orase:

Migratia: migratia rural-urbana este o sursa majora de crestere a populatiei oraselor mai ales in statele din lumea a III-a. Aceasta migratie este influentata de 2 factori: factorul de impingere si cel de atragere. Factorul de impingere se refera la acei factori care forteaza gospodariile sa se mute de la zone rurale la cele urbane. Factorul de atragere se refera la atragerea oameniilor de la tara la oras cu mirajul bogatiei.

Sporul natural: orasele mai cresc in populatiei nu numai din pricina imigrarilor dar si din cauza sporului natural. Rolul sporului natural este la fel de important ca si cel al migratiei.

Naveta: populatia urbana mai poate creste (pe timpul zilei) din cauza muncitorilor care fac naveta zilnic de la periferia orasului si de la satelitii acestuia la oras pentru a merge la munca.

Implicatiile cresterii populatiei urbane

Presiune asupra sectoarelor urbane (locuinte, infrastructura, economie, mediul inconjurator, educatie, sanatate). Exista aceasta presiune din cauza nevoii extinderii infrastructurii si serviciilor pentru a putea servii intreaga populatie a orasului.

Crestere urbana nebalansata: daca cresterea urbana este concentrata intr-o singura zona a unei tari atunci distributia spatiala a populatiei acelei tari poate fi debalansata. De exemplu pot aparea megaorasele. Cresterea economica: spre deosebire de primele 2 implicatii ale cresterii oraselor, unii vad orasele ca motoare ale cresterii si sustin ca cresterea urbana e benefica pentru cresterea economica. Studiile au aratat o relatie pozitiva intre rata de urbanizare si dezvoltarea economica

Una din caracteristicile izbitoare ale urbanizarii moderne este cresterea rapida a numarului de megaorase (peste 8 milioane de locuitori) si concentrarea populatiei lor. La mijlocul secolului fiecare a 7 tara avea un oras cu peste un milion de locuitori, in zilele noastre fiecare al 3-lea stat. In prezent pamantul are 372 de aglomeratii urbane cu o populatie de peste 1 milion unde traiesc aproape 37,6% din oraseni si 17,8% din populatia lumii.

Evolutia si dominarea stilului de viata urban este departe de a fi un simplu accident. Orasele ofera posibilitati exclusive pentru afaceri, activitati creative si bogatie. Un factor care a influentat dezvoltarea oraselor a fost acela ca aici educatia, sanatatea si serviciile sociale se gasesc la un standard mai inalt decat in zonele rurale.

Poluarea presupune impurificarea compozitiei aerului, apelor si solului cu diferite substante chimice, praf si fum si reprezinta rezultatul oricarei modificari a mediului ambiant, care determina un dezechilibru ecologic natural.

Poluantii se formeaza in urma activitatilor industriale. Industria arde carburantii fosili, eliberand in atmosfera gazele de sera care incalzesc Pamantul; dioxidul de carbon in exces favorizeaza retinerea caldurii la suprafata pamantului, impiedicand reflectarea ei in straturile atmosferice. Se produce astfel efectul de sera ce conduce la ridicarea temperaturii medii a atmosferei pamantului, topirea ghetarilor polari, inundatii etc.

O alta consecinta grava a poluarii este ploaia acida, generata de transformarea oxizilor de sulf si azot, prezenti in atmosfera, in acid sulfuric si respectiv azotic. Ploile acide ard tesuturile plantelor, care se ingalbenesc si mor. Paduri intregi au disparut din aceasta cauza.

Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii „perforati” de ploile acide, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerata „mareea neagra”, adica poluarea practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastruoase asupra florei si faunei marine.