Poluarea Sonoră în Sectorul Construcțiilor

Rezumat: Studiul prezintă efectele negative ale zgomotului asupra lucrătorilor din industria de construcţii, precum şi sursele de zgomot pe şantierele de construcţii. Sunt prezentate, de asemenea, unele informaţii cu privire la situaţia la nivel european; mijloace de prevenire a zgomotului şi soluţii pentru reducerea zgomotului.

Capitolul 1: Consideraţii generale privind zgomotul şi metode de protejare

împotriva lui

1.1. Generalităţi

Zgomotul poate fi o formă de poluare care caracterizează zonele urbane şi industriale. Afectează nu doar auzul uman, ci toate funcţiile acestuia. Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete, discordante, puternice, neplăcute, gălăgie, vacarm, vuiet, tunet etc. Acesta este un sunet nedorit şi neplăcut auzului, caracterizat de cele două însuşiri importante ale sale: intensitatea, măsurată în decibeli [dB], şi frecvenţa, măsurată în hertzi [Hz]. Scara de decibeli (figura 1) este logaritmică, astfel încât o creştere cu trei decibeli a nivelului de zgomot reprezintă deja o dublare a intensităţii zgomotului.

Fig.1 – Scara decibelilor

Zgomotul se transmite prin conducţie (sau impact) şi/sau prin aer. Împotriva lui ne putem proteja utilizând materiale care izolează şi/sau îl absorb. Zgomotul la locul de muncă este adesea privit ca un rău necesar şi, din cauză că efectele lui nu sunt imediate, nu este considerat o prioritate. Adevărul este, însă, că zgomotul are un impact devastator asupra sănătăţii şi nu afectează doar persoanele care lucrează în construcţii, ci şi milioane de oameni angajaţi în alte sectoare de activitate.

În evaluarea modului în care zgomotul perturbă activitatea la locul de muncă trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte:

– zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu;

– zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte deranjează mai mult decât cele cu frecvenţă joasă;

– activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât celelalte;

– sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările de rutină.

1.2. Statistici

Se estimează că o treime dintre europeni (mai mult de 60 milioane de oameni) sunt expuşi la zgomot aproximativ un sfert din timpul pe care îl petrec la serviciu. În jur de 40 milioane de persoane din Europa lucrează cel puţin jumătate din timp în zgomot. Cu toate acestea, din cauza asocierii surdităţii cu handicapul şi bătrâneţea, foarte multe persoane nu recunosc că au nevoie de ajutor.

În România, pentru o populaţie de 22 milioane, se vând anual circa 20.000 aparate auditive, în timp ce în Ungaria (care are doar 10 milioane de locuitori) se vând 60.000 aparate. Zgomotul se întâlneşte aproape în toate domeniile vieţii de zi cu zi. Iată câteva exemple de zgomote:

- 20 dB – ticăitul unui ceas;

- 30 dB – şoapte;

- 40 dB – zgomote uzuale într-o încăpere;

- 50 dB – zgomotul rezultat dintr-o discuţie;

- 60 dB – zgomotul dintr-un birou;

- 70 dB – zgomot de autoturism la 5 m depărtare;

- 80 dB – zgomot stradal;

- 90 dB – claxon;

- 100 dB– nivelul zgomotului pe o stradă circulată de camioane;

- 120 dB – zgomot în apropierea aeroporturilor.

1.3. Metode de prevenire şi reducere a poluării sonore

Reducerea nivelului de zgomot în timpul lucrului este realizată în mod eficient prin punerea în practica a unor măsuri preventive încă din conceperea instalaţiilor precum şi prin alegerea materialelor, a procedeelor şi metodelor de lucru mai puţin zgomotoase. Pentru reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de muncă sunt obligatorii una sau mai multe din măsurile tehnice cum ar fi:

• Eliminarea zgomotului la sursă;

• Combaterea zgomotului la sursă;

• Măsuri colective de control prin organizarea muncii şi amenajarea locului de muncă;

• Echipamentul individual de protecţie.

Eliminarea zgomotului la sursă este cea mai eficientă modalitate de prevenire a riscurilor şi trebuie luată în considerare ori de câte ori sunt achiziţionate echipamente tehnice noi sau sunt proiectate noi locuri de muncă . O politică de achiziţie propice unui mediu de muncă lipsit de zgomot sau cu zgomot redus reprezintă metoda cea mai eficientă , din punct de vedere al costurilor, pentru prevenirea sau controlul zgomotului.