Prevenirea și Controlul Integrat al Poluării în Industria Lacurilor și Vopselelor

Domeniu: Ecologie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 45 în total

Cuvinte : 10312

Mărime: 89.48KB (arhivat)

Puncte necesare: 10

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH. ASACHI „IAŞI FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICĂ ŞI PROTECŢIA MEDIULUI INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

. Prezentarea şi caracterizarea industriei lacurilor şi vopselelor
1.1. Prezentarea industriei 5
1.2. Distribuţie geografică şi amplasament 7
1.3. Prezentarea produsului generic , 8
1.4.Tendinte privind comportamentul consumatorului de vopsele 9
Capitolul 2. Descrierea proceselor tehnologice
Descrierea instalaţiilor şi a fluxurilor tehnologice existente pe amplasament
2.1.Secţia Răşini 10
2.2. Secţia Lacuri si Vopsele – LV 13
2.3. Secţia PPL 15
2.4.Secţia VP 16
2.5. Secţia EVA 17
2.6. Secţia VIM 17
Capitolul 3. Emisii de produse chimice , poluanţi şi managementul deşeurilor
3.1. Identificarea pierderilor pe procese 18
3.2. Evacuări de ape uzate 19
3.3. Instalaţii pentru reţinerea , evacuarea şi dispersia poluanţilor în mediu 20
3.4. Concentraţiile de poluanţi admise la evacuarea în mediu înconjurător , nivel de zgomot 23
3.5. Emisii stationare dirijate rezultate din procese de ardere 24
3.6. Emisii staţionare de suprafaţă şi emisii difuze 26
3.7. Imisii 29
3.8. Gestiunea deşeurilor 31
Capitolul 4. Posibilităţi de prevenire şi control a poluării în cadrul industriei lacurilor şi vopselelor
4.1. Măsuri pentru prevenirea poluării 33
4.1.1. Monitorizarea factorilor de mediu 33
4.2. Măsuri propuse de prevenire şi control a poluării 40
Concluzii 44
Bibliografie 45

Extras din proiect

Obligaţiile legale relevante ale Directivei IPPC

Scopul Directivei este acela de a realiza prevenirea şi controlul integrat al poluării, rezultate din activităţile listate în Anexa I a Directivei, care să conducă la un înalt nivel al protecţiei mediului în întregul său. Baza legală a Directivei este legată de protecţia mediului. Implementarea sa trebuie de asemenea să ia în considerare şi alte obiective ale Comunităţii, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă.

Mai precis, ea conţine prevederi pentru un sistem de autorizare pentru anumite categorii de instalaţii industriale impunând atât operatorilor cât şi autorităţilor de reglementare să utilizeze o abordare globală, integrată, asupra potenţialului poluator şi de consum al unei instalaţii. Obiectivul global al unei asemenea abordări integrate trebuie să fie îmbunătăţirea managementului şi controlului proceselor industriale astfel ca să se asigure un înalt nivel de protecţie al mediului ca un tot unitar. Esenţa acestei abordări o constituie principiul general din Articolul 3, acela că operatorii trebuie să ia toate măsurile preventive adecvate împotriva poluării, în particular prin implementarea celor mai bune tehnici disponibile, care să le permită îmbunătăţirea performanţelor lor de mediu.

Termenul “ cele mai bune tehnici disponibile “ este definit de Articolul 2 (11) al Directivei drept “ cele mai eficiente şi mai avansate faze în dezvoltarea activităţilor, şi metodele lor de operare, care dau adecvanţa practică a unei anumite tehnici, pentru stabilirea în principiu a bazei valorilor limită de emisie destinate prevenirii şi, acolo unde nu este practic posibil, reducerii în general a emisiilor şi a impactului asupra mediului în întregul său”.

Mai mult, Anexa IV a Directivei conţine o listă cu “ consideraţiile care trebuie luate în calcul, în cazuri specifice sau generale, atunci când se stabilesc cele mai bune tehnici disponibile având în vedere adecvanţa costurilor şi beneficiilor unei măsuri şi principiile precauţii şi prevenirii”.

Autorităţile competente responsabile pentru eliberarea autorizaţiilor sunt obligate să ia în considerare principiile generale stipulate în Articolul 3, atunci când determină condiţiile de autorizare. Aceste condiţii trebuie să includă valorile limită de emisie, suplimentate, sau înlocuite, dacă este cazul, de parametri sau de măsuri tehnice echivalente. Conform Articolului 9 (4) din Directivă, aceste valori limită de emisie, parametri sau măsuri echivalente, trebuie, fără să afecteze conformarea cu standardele de calitate a mediului, să se bazeze pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a impune utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii specifice, dar luând în calcul caracteristicile tehnice ale instalaţiei analizate pentru autorizare, poziţia sa geografică şi condiţiile locale de mediu. În toate împrejurările, condiţiile de autorizare trebuie să includă prevederi pentru minimizarea poluării transfrontaliere sau de lungă distanţă şi trebuie să asigure un înalt nivel de protecţie a mediului în întregul său.

Statele Membre au obligaţia, conform Articolului 11 al Directivei, să se asigure că autorităţile sale competente urmăresc sau sunt informate despre evoluţiile celor mai bune tehnici disponibile.