Principiul Precauției

Capitolul I. Principiului precauţiei

Prin principiul precauţiei se înţelege, în esenţă, necesitatea unei abordări anticipative și prudente a procesului decizional în interesul dezvoltării durabile, chiar dacă nu a fost pusă în evidență o relație cauză-efect din punct de vedere științific.

De exemplu, dacă are loc o eliberare de substanţe chimice în mediul înconjurător, trebuie luată o decizie cu privire la riscurile pe care le implică și dacă aceste riscuri sunt sau nu acceptabile. Acestă decizie poate fi bazată uneori pe informaţii sau date știinţifice suficiente pentru a evalua riscul, însă, cel mai adesea, există un element de nesiguranţă, în acest caz devenind aplicabil principiul precauţiei.

Obiectivul il reprezintă asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății oamenilor, animalelor și plantelor atunci când datele științifice disponibile nu permit o evaluare completă a riscurilor.

Aspecte ale principiului:

− decizia politică de a acționa sau a nu acționa

− în caz afirmativ, modul în care se acționează

Principiul precauţiei este unul dintre cele mai generale principii de protecţie a mediului, care vizează evitarea pagubelor aduse mediului şi realizarea dezvoltării durabile (Declaraţia de la Rio). În cazurile în care există pericolul producerii unor pagube severe sau ireversibile, nu se va utiliza ca argument lipsa certitudinii ştiinţifice integrale, pentru a amâna aplicarea unor măsuri eficiente sub aspectul costurilor în vederea prevenirii producerii degradării mediului.

Abordarea bazată pe principiul precauţiei stă la baza a numeroase instrumente legale internaţionale şi este de asemenea aplicată în variate domenii, de la protejarea speciilor ameninţate, la prevenirea poluării.

Spre exemplu,implementarea principiului precauţiei în contextul prevenirii poluării, a condus la formularea de către Consiliul de Conducere al UNEP a solicitării exprese adresate statelor de a adopta „metode alternative de Producţii mai Curate, care să includă selectarea materiilor prime, înlocuirea produselor, tehnologii şi procese de producţie curate, ca măsuri de implementare a principiului precauţiei, pentru a promova sisteme de producţie care să micşoreze sau să elimine generarea deşeurilor periculoase...”

Principiul precauţiei a evoluat ca urmare a recunoaşterii crescânde a faptului că, de multe ori, certitudinile ştiinţifice apar prea târziu pentru a mai putea permite luarea unor măsuri funcţionale pentru a contracara posibile pagube asupra mediului.

I.1. Originile şi aplicarea principiului Precauţiei

Gloria dobândită în numai două decenii de principiul Precauţiei este fără precedent. Născut la începutul anilor ’80, el a ajuns să eclipseze, în cursul anilor ’90, şi într-un context determinat multe alte principii, care au trecut în umbră. Într-un timp relativ scurt, el a reuşit să ocupe atât în dreptul internaţional, cât şi în cel comunitar, un loc important şi se extinde fără complexe înspre drepturile naţionale ale statelor dezvoltate.

I.2. Principiul Precauţiei: o răspundere politică sau juridică

Ce este în fond principiul Precauţiei? O definiţie a acestui principiu pare dificilă. Dar specialişti ai dreptului civil înfruntă cu curaj şi răspundere această dificultate. Iată una din aceste definiţii: „Principiul Precauţiei este atitudinea pe care trebuie să o adopte orice persoană care ia o hotărâre cu privire la o activitate despre care se poate presupune, în mod rezonabil, că comportă un pericol grav pentru sănătatea generaţiilor actuale şi viitoare sau pentru mediu. Aceste persoane, în special autorităţile publice, trebuie să dea precădere imperativelor de sănătate şi de securitate asupra libertăţilor economice… şi să reducă riscul la un nivel acceptabil pentru un cost economic suportabil.” Este vorba de o atitudine şi nu o obligaţie, atitudine pe care trebuie să o adopte orice persoană dar în special autorităţile publice, şi care trebuie să reducă riscul la un nivel acceptabil din punct de vedere economic. Această ultimă condiţie relativizează considerabil conţinutul principiului.