Procedee și Echipamente de Depoluare a Apei

1. Tema proiectului:

Să se proiecteze o stație de epurare pentru o localitate cu 300.000 de locuitori în care se desfășoară câteva activități industriale:

Lapte: 200.000 l/zi

Bere: 31.000 l/zi

Carne: 430 t/zi

Haine: 6 t/zi

2. Se cere:

Să se stabilească fluxul tehnologic din stația de epurare.

Să se dimensioneze decantorul primar.

3. Scopul proiectului:

Este proiectarea unei stații de epurare a apei având în vedere nr de locuitori și cantitatea de deșeuri rezultate în urma diferitelor procese industriale.

Aspecte generale:

Satisfacerea nevoilor tot mai crescânde de apă în scopuri casnice, industriale, energetice, pentru agricultură, astăzi este tot mai greu de realizat, ca urmare a faptului că astăzi apele, atât cele subterane, cât şi cele de suprafaţă sunt tot mai poluate. Poluarea apelor se datorează în cea mai mare parte dezvoltării industriale, creşterii populaţie urbane şi legat de această situaţie deversarea în râuri şi lacuri a apelor uzate mai mult sau mai puţin epurate.

Prin poluarea apelor, în sensul Legii Apelor, se înţelege alterarea calităţii apei sub aspect fizic, chimic, sau biologic, realizată direct sau indirect de către activităţi umane, care face ca aceste ape să devină improprii pentru folosirea normală în scopuri în care această folosire era posibilă înainte de a intervenii alterarea.

Prin ape uzate orăşeneşti se înţelege amestecul de ape uzate menajere, industriale, meteorice, de drenaj cu cele de suprafaţă. Sunt dese cazurile când apele uzate menajere conţin cantităţi mici de impurităţi caracteristice apelor uzate industriale, dar aceste ape se vor trata ca şi ape uzate orăşeneşti.

În cele mai multe cazuri este dificil de a aprecia dacă o apă uzată din punct de vedere calitativ face parte din categoria apelor uzate menajere sau orăşeneşti. Acest lucru se poate stabili doar în urma analizei compoziţiei apei uzate, când proiectantul trebuie să ia o hotărâre privind tehnologia de tratare a acestei ape uzate.

Directivei Consiliului Europei 91/271/2002 transpusă prin H.G. 188/2002 defineşte procesul de epurare, ca fiind îndepărtarea din apele uzate a substanţelor toxice, a microorganismelor, etc., în scopul protecţiei mediului înconjurător, a emisarului în primul rând, dar şi a solului şi aerului.

Un proces corect de epurare trebuie să asigure condiţii favorabile posibilităţii utilizării în continuare a apei respective pentru nevoile casnice, industriale sau agricole.

Evacuarea apelor uzate şi neepurate sau epurate necorespunzător în emisari, fie că sunt râuri sau lacuri duce la degradarea gravă a mediului şi pune în pericol sănătatea oamenilor. Trebuie remarcat faptul că încă în STAS 1481-76 se prevede în mod explicit ca apele uzate să fie evacuate întotdeauna în amonte de punctul de captare a apei. În acest mod întreprinderile ar fi obligate să-şi realizeze o epurare de calitate, în caz contrar şi-ar introduce în reţeaua de apă industrială o apă poluată, improprie procesului tehnologic. Majoritatea întreprinderilor, însă nu respectă dispoziţiile acestui standard.

Epurarea apelor uzate se realizează în staţii de epurare, care fac parte integrantă din sistemul de canalizare a oraşului sau a platformei industriale, iar mărimea staţiei de epurare depinde de debitul apelor uzate şi de gradul de poluare a acestei apei.

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 şi a fost conceput în concordanţă cu realităţile englezeşti - temperatură de 200C, timp de rezidenţă în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind cea fecaloid-menajeră.

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra. Schema generală a unei stații de epurare este prezentată mai jos:

În funcţie de încărcarea apelor uzate cu diverse substanţe s-au stabilit şi recomandat diferite procedee de epurare simple sau combinate. Principalele procedee de tratare a apelor uzate, clasice sau combinate, se pot clasifica în următorul mod:

- Procedee de epurare mecanică;

- Procedee de epurare mecano-chimică;

- Procedee de epurare mecano - biologică;

- Procedee de epurare terţiară;

- Procedee speciale de epurare;

- Procedee combinate.