Procedee și Echipamente de Depoluare a Solului

INTRODUCERE

Poluarea solurilor

Se inţelege prin poluare introducerea directă sau indirectă în mediul înconjurător, prin activitate umană, a unor substanţe sau energii suscestibile de a contribui sau cauza:

- un pericol potenţial pentru sănătatea omului;

- deteriorarea resurselor biologice, a ecosistemelor sau bunurilor materiale;

- un obstacol în calea utilizării legitime a mediului.

Prin poluant se înţelege orice substanţa solidă, lichidă sau gazoasă sau orice formă de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care introdusa în mediu, modifică echilibrul natural al constituenţilor acestuia şi poate aduce daune organismelor vii, bunurilor materiale.

Spre deosebire de poluare, prin degradare sau deteriorare a solului (conform ISO 110741) se înţelege „alterarea proprietaţilor solului având efecte negative asupra unei funcţii sau mai multor funcţii ale acestuia, asupra sănătăţii umane sau asupra mediului”.

Principalele forme şi cauze ale poluării solurilor

I. Poluarea solurilor, în funcţie de natura ei, îmbracă trei forme distincte:

a. fizică : - poluare termică ( cu ape sau afluenţi calzi sau reci );

- poluare radioactivă ;

- poluarea cu materiale minerale sau organice în suspensie;

b. chimică : - poluarea cu substanţe minerale (acizi, baze şi săruri, cloruri, nitraţi,

metale grele, săruri radioactive etc);

- poluarea cu substanţe organice naturale şi sintetice.

Observaţie : Substanţele organice sintetice au rol poluator dominant, ele numără aproape 80.000 compuşi chimici utilizaţi în mod curent. Pesticidele şi compuşii organici volatili sunt poluanţii cei mai cunoscuţi pentru soluri. Solvenţii care conţin alcani şi alchene colorate sunt deosebit de toxici pentru organismele vii, aceştia au proprietatea nefastă de a se dizolva în apă. (Ex. Solvenţi industriali tricloretilena şi tetracloretilena).

c. biologică : - poluare cu germeni patogeni (microorganisme, viruşi şi bacterii).

După modul de răspândire, poluarea solurilor poate fi :

a. punctiformă sau locală, datorită deversării şi depozitării necontrolate a unor substanţe poluatoare, precum şi exploatării defectoase a instalaţiilor de extracţie a apelor subterane;

b. liniară , se manifestă de-a lungul şoselelor, căilor ferate, cursurilor de apă, canalelor

de evacuare a apelor uzate, etc;

c. difuză, rezultă în urma aplicării îngrăşămintelor şi produselor fitosanitare, prin poluarea masivă a atmosferei etc.

III. După acţiunea în timp a poluării, ea poate avea caracter:

a. permanent (ex. prin administrarea inadecvată a îngrăşămintelor şi prin depozitarea necontrolată a unor deşeuri),

b. accidental (ex. prin spargerea unei conducte de transport a hidrocarburilor, răsturnarea unei cisterne etc.).

În funcţie de activităţile care generează poluarea solurilor, pot fi identificate patru forme principale de poluare (fig.1):

a. poluare domestică

b. poluare industrială

c. poluare agricolă

d. poluare prin transport

Figura 1 Patru forme principale de poluare

Poluarea domestica

Poluarea domestică este datorată în principal deşeurilor solide şi lichide provenite din activitatea domestică sau a unor unităţi de servicii. Astfel, se amintesc câteva surse de poluare domestică:

- racordarea incompletă a locuinţelor la sistemul de canalizare şi deci şi la staţiile de epurare, fapt ce permite antrenarea nitraţilor şi produselor amoniacale din sol spre apele subterane;