Procese de epurare biologică aerobă pentru epurarea apelor uzate provenite din industria medicamentelor

1.Prezentarea generală a industriei

1.1 Introducere

Industria produselor farmaceutice, ramură importantă a industriei chimice se caracterizează printr-un ritm înalt de dezvoltare pe plan mondial şi naţional, iar arsenalul substanţelor medicamentoase se îmbogăţeşte mereu cu noi produse valoroase obţinute prin sinteză, biosinteză, semisinteză sau extrecţie din plante sau organe animale.

Medicamentele sunt substanţe organice sau anorganice naturale sau de sinteză care prezintă în doze foarte mici , anumite acţiuni farmacodinamice. O definiţie mai exactă a fost dată de OMS, conform căreia „orice substanţă sau produs utilizat spre a modifica sau explora un sistem fiziologic sau o stare patologică în interesul individului căruia este administrat se numeşte medicament”.

Principiile active care intră în compoziţia medicamentelor se numesc substanţe medicamentoase sau produse farmaceutice.

Industria farmaceutică, unul din cele mai eficiente sectore ale industrei chimice, se caracterizează în esenţă prin:

- Valorificarea superioară a materiilor prime furnizate din industria organică şi petrochimică;

- Obţinerea unei game largi de medicamente printr-un număr redus de transformări chimice;

- Existenţa secţiilor specializate pe un anumit produs, alături de instalaţiile cu caracter universal;

- Asimilarea permanentă de produse noi;

- Îmbunătăţirea calităţii medicamentelor prin modelarea şi optimizarea tehnologiilor existente;

- Perfecţionarea continuă a tehnologiilor şi a utilajelor în care acestea se realizează.

Industria farmaceutică include fabricarea, extragerea, prelucrarea, purificarea şi ambalarea materialelor chimice pentru a fi utilizate ca medicamente pentru oameni sau animale. Fabricarea medicamentelor este împărţită în două etape. Prima etapă, la care se face referire de obicei ca prelucrare primară, este producerea de substanţe active. Cea de-a doua etapă, de prelucrare secundară este conversia substanţelor active în produse potrivite pentru administrare.

Produsele sunt disponibile sub mai multe forme: comprimate, capsule, lichide (care pot fi sub formă de soluţii, suspemsii, emulsii, geluri), creme, unguente şi aerosoli.

Numărul foarte mare de medicamente, cunoscute şi utilizate în prezent a pus problema clasificării lor. Pentru aceasta au fost propuse mai multe criterii, dintre care două au fost adoptate şi anume: clasificarea după structura chimică şi clasificarea după acţiunea farmacologică.

Clasificarea după structura chimică are avantajul de a grupa medicamentele pe clase chimice şi funcţiuni organice, dar nu ţine seamă de aplicaţiile terapeutice ale acestora şi prin aceasta este ruptă de practică. Mai mult, produse din aceeaşi clasă au acţiuni fiziologice total diferite. Astfel naftazolina şi tolazolinul deşi sunt imidazoline au acţiuni farmacologice opuse şi anume: prima este un medicament vasoconstrictor, iar a doua vasodilatator periferic.

Clasificarea după acţiunea farmacologică are avantajul de a grupa, pe acţiuni farmacoterapeutice, toate tipurile de substaţe cu efect biologic apropiat sau sinergic.

Din acest punct de vedere medicamentele se clasifică în două clase principale:

o Medicamente chimioterapeutice

o Medicamente simptomatice

Medicamente simptomatice, denumite uneori şi agenţi farmacodinamici, stimulează sau deprimă funcţiile fiziologice sau biochimice într-un mod care poate fi prevăzut astfel încât acestea să poată fi utilizate pentru a modifica evoluţia unei boli. Ele nu acţionează asupra cauzei care produce îmbolnăvirea, dar anihilează fnomenele anormale şi simptomele provocate de boală. Din această clasă fac parte: medicamentele sistemului nervos central şi vegetativ, medicamente cardiovasculare, medicamente antihistaminice, medicamente hipoglicemice, medicamente anestezice locale, medicamente diuretice, vitamine, hormoni.

Medicamentele chimioterapeutice, denumite şi etiologice, acţionează direct asupra cauzei care produce îmbolnăvirea, iar distrugerea microorganismelor patogene favorizează vindecarea organismului bolnav. Din această clasă fac parte: sulfamide, antibiotice, medicamente antituberculoase, medicamente antimalarice, medicamente antiseptice şi dezinfectante, medicamente cu acţiune citostatică.

Materiile prime utilizate în fabricarea medicamentelor îşi ridică valoarea, prin transformarea în intermediari, de 30-35 ori, iar prin transformarea acestora în medicamente – valoarea creşte de aproximativ 100 ori. Aceste date ilustrează foarte clar rentabilitatea deosebită a industriei farmaceutice.

Pentru fabricarea medicamentelor solicitate în cantităţi mari se folosesc instalaţii specializate pentru o anume tehnologie, iar produsele foarte active, solicitate în cantităţi mici, se fabrică în instalaţii universale, specializate pe tipuri de tehnologii înrudite. Utilizarea instalaţiilor universale asigură economicitate produselor de mic tonaj, iar pentru îmbunătăţirea calităţii produselor se impune optimizarea tehnologiilor şi alegerea judicioasă a utilajelor, din instalaţia universală, în care urmează a se realiza transformarea chimică. Această cerinţă trebuie să fie obligatorie pentru industria farmaceutică, deoarece utilizarea unui reactor neadecvat conduce la produs impur, iar purificarea, prin randamentele sale şi costul operaţiei, măreşte inutil cheltuielile de fabricaţie. Din aceste motive instalaţiile universale trebuie să fie mobile, uşor de adaptat şi să prezinte siguramţă în exploatare.

Principalele etape de fabricare sunt:

- Pregătirea procesului de transformare a materiilor prime în intermediari;

- Introducerea unor grupuri funcţionale;

- Cuplare şi esterificare;

- Procese de separare;

- Purificarea produsului final.

În plus la aceste etape se pot adăuga şi alti paşi de preparare a produselor care includ granulare, uscare, presare, imprimare şi acoperire, umplere şi ambalare. Fiecare dintre acesti paşi ar putea genera emisii atmosferice, efluenţi lichizi şi deşeuri solide.

Ridicarea continuă a calităţii produselor şi perfecţionarea tehnologiilor şi utilajelor constituie obiectivul principal al întregii activităţi a specialiştilor din industria farmaceutică.

Din punct de vedere al cererii, distribuţia de produse farmaceutice şi parafarmaceutice este caracterizată de trei categorii principale de clienţi:

- farmacii (vânzări cu amănuntul);

- spitale (inclusiv vânzări prin licitaţiile organizate pentru Programele Naţionale de Sănătate);