Proiectarea unei Instalații de Fabricare a Biodieselului din Ulei Vegetal de Floarea Soarelui

CAPITOLUL 1-Introducere

1.1-Generalități

Biodieselul nu este un compus nou de sinteză, acesta fiind aproape contemporan cu automobilul. În 1900 Rudolf Diesel a condus un autovehicul alimentat cu un combustibil derivat din uleiul de arahide-originalul biodiesel. Cu toate acestea, a fost nevoie de aproape un secol pentru ca utilizarea globală a biodieselului sa devină realitate.

La scurt timp dupa moartea lui Rudolf Diesel In 1913 petrolul a devenit disponibil pe scară largă.Într-o varietate de forme, inclusiv clasa de combustibili pe care le cunoaştem astăzi ca "combustibili diesel". Deoarece petrolul a fost ieftin și disponibil a făcut ca eforturile cercetătorilor sa fie indreptate spre construcția motoarelor diesel adaptate pentru combustibili diesel proveniți din titei.

În 1983 procesul de obținere al unui biodiesel de calitate, testat pe motoare diesel, a fost desăvârșit și publicat internațional. În 1989 a intrat în funcțiune prima instalație industrială de biodiesel cu o capacitate de 30 000 tone/an pe bază de ulei de rapiță. De atunci și până în prezent au fost puse în funcțiune tot mai multe instalații de producere a biodieselului din diverse materii prime precum uleiurile de palmier, soia, floarea soarelui, porumb etc.

La ora actuală cele mai cunoscute tehnologii de fabricare a biodieselului la scară industială au la bază reacția de transesterificare a uleiurilor vegetale și a grăsimilor animale cu metanol în prezența hidroxidului de potasiu drept catalizator.

1.2-Producție și consum

Producția de biodiesel a crescut rapid în întreaga lume ca urmare a numeroaselor avantaje ecologice şi economice pe care acest combustibil alternativ le poate avea comparativ cu combustibilii similari obținuți din petrol.

La ora actuală materiile prime utilizate la fabricarea biodieselului reprezintă unul dintre aspectele importante și suscită o atenție sporită mai ales din cauza prețurilor încă prohibitive ale uleiurilor vegetale. În România există un potențial agricol deosebit pentru cultivarea plantelor destinate producerii de biocombustibili. La nivelul anului 2008 suprafața cultivată cu astfel de plante a fost de aproximativ 150.000 de hectare, aceasta reprezentând circa 1,6 % din suprafața arabilă a țării.

În România, biocarburanții se obțin prin procesarea culturilor de rapiță, porumb, floarea-soarelui şi soia. Astfel, din totalul suprafeței cultivate cu plante destinate producerii de biocarburanți, rapița reprezintă 62 %, floarea-soarelui 23,9 %, porumbul 10,8 % şi soia 3, 3 %.

România beneficiază de un potențial energetic considerabil de biomasă, evaluat la 7,6 milioane de tone pe an (deşeuri agricole, reziduuri din exploatări forestiere, deşeuri menajere).

Figura 1.Producția si capacitatea de biodiesel în întreaga lume de-a lungul anilor 2002-2008