Raport de mediu Lacul Băneasa

1. Tema şi scopul cercetării

Lacul Băneasa din Bucureşti este tema lucrarii de faţă.

Cercetarea va cuprinde pe lângă o caracterizare a lacului din punct de vedere geografic, geologic, biologic, climatic, antropic şi un program de prelevare de probe lichide, analize de laborator şi interpretarea acestora.

Scopul cercetării constă în evidenţierea gradului de poluare a acestui lac şi a dezechilibrelor naturale apărute în zonă sau care ar putea să apară dacă nu se iau măsurile necesare, precum şi informarea populaţiei cu privire la acest lucru.

2. Caracterizarea generală a Lacului Băneasa

Lacul Băneasa este un lac antropic care face parte din salba de 15 lacuri amenajată pe Râul Colentina, în nordul oraşului Bucureşti, încă de la începutul anului 1933. Râul Colentina este un curs de apă din Muntenia care izvorăște din dealurile Târgoviștei, din zona Şotânga-Doiceşti şi care parcurge un traseu de 101 km, dintre care 37,4 km sunt pe aria Municipiului București, străbătând pe lângă capitală şi judeţele Dâmboviţa, Ilfov şi vărsându-se în Râul Dâmboviţa, în dreptul localităţii Cernica. Pe cursul acestui râu, din amonte spre aval, între Buftea și Cernica, au fost amenajate sub forma de “salbă” 15 lacuri antropice, dintre care 10 lacuri sunt pe teritoriul administrativ al municipiului București, reprezentând de-a lungul timpului zone importante de agrement pentru bucureşteni şi nu numai.

Scurt istoric al amenajării Râului Colentina

Problema amenajării râului Colentina şi a asanării mlaştinilor din jur s-a dezbătutut pentru prima oara la începutul secolului XX, motivul principal fiind acela că reprezintă un focar de infecţie pentru oraş. În anii 1910-1912 se dau primele legi pentru asanarea lacului Herăstrău, dar nu se acţioneaza în niciun fel. În 1923 se începe amenajarea de plaje cu echipamente pentru băi de soare şi helioterapie pe unele lacuri, iar în 1926, primăria înfiinţează Comisia pentru asanarea văii Colentinei care propune 3 variante: restrângerea luciului de apa, creşterea lui şi o variantă intermediară. Se alege ultima variantă deşi pentru a fi pusă în practică era nevoie de un debit mai mare decât avea râul.

Lucrările de amenajare a lacurilor au început abia în 1933 cu realizarea lacului rezervor de la Buftea și a lacului Herăstrău şi s-au finalizat în 1936. Lucrările au fost destul de complexe, doar în cazul lacului Herăstrău fiind deplasați 1.500.000 m³ de pământ. În 1936 au început lucrările la barajul Bilciureşti (pe Râul Ialomiţa) și la canalul de aducțiune Ghimpaţi, pentru a compensa debitul râului Colentina. Tot atunci a început şi amenajarea lacurilor Floreasca și Băneasa, iar în 1970 s-a terminat de amenajat toată salba de lacuri de pe râul Colentina, așa cum există şi în prezent.