Recuperarea și reciclarea deșeurilor

ARGUMENT

Deşeul e un material (obiect) care prin el însuşi fără a fi supus unei transformări nu mai poate fi utilizat.

Deşeurile pot fi recuperabile şi nerecuperabile.

Rebuturile sunt produse, maşini, utilaje ce nu pot fi utilizate direct datorite abaterii nepermise faţă de parametrii prevăzuţi (tehnici, estenici).

La controlul tehnic care se efectuează, produsele se împart în bune şi rebuturi.

Reziduurile sunt materii prime, materiale sau produse care sunt respinse în procesul tehnologic sau în cadrul unei activităţi umane, menaj, comerţ, etc.

Strategia gospodăririi deşeurilor trebuie îndreptată spre 2 direcţii principale:

- valorificarea componentelor utile cuprinse în ele precum şi a unor subprodusi ce rezultă din prelucrarea deşeurilor menajere

- depozitarea esologică a deşeurilor

Valorificarea deşeurilor asigură:

- obţinerea unor materii prime sau materiale care prin prelucrarea adecvată pot fi introduse în circuitul conductiv implicând succesiv la reducerea consumului de materie primă

- obţinerea de subproduşi, energie termică sau electrică, compost pentru agricultură, carburanţi solizi, lichizi, materie furajeră

- reducerea volumului deşeurilor ce urmează a fi depozitate

Depozitarea ecologică are în vedere protejarea mediul înconjurător: aer, apă, sol, ape de suprafaţă şi subterane.

Pe lângă aspiraţiile de ordin tehnic şi ecologic se urmăreşte reducerea costului prelucrării şi neutralizării deşeurilor.

Dezvoltarea sectorului industrial, special în secolul 20 a condus la o serie de modificări în viaţa şi comportamentul oamenilor. S-au creat centre urbane cu densitate ridicată a populaţiei , s-au produs modificări în viaţa de zi cu zi. A crescut foarte mult volumul deşeurilor menajere, iar compoziţia acestora se modifică continuu şi diferă de la o ţară la alta şi chiar de la o localitate la alta, în funcţie de preocupările şi gradul de civilizaţie a populaţiei.

Valorificarea componentelor utile din deşeurile menajere e o problemă foarte importantă întrucât în compoziţia lor sunt cuprinse foarte multe elemente utile.

Pentru o valorificare eficientă toţi factorii indicaţi trebuie să depună eforturi.

CAPITOLUL 1

1. SISTEME INTEGRATE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR INDUSTRIALE

Modificarea ecosistemelor globale, datorită consumului şi producţiei, arată cât de important este procesul de regândire a resurselor naturale de către economie şi societate. În acest context Comisia Europeană pentru Mediu şi Dezvoltare a definit un nou model ecopolitic şi a creat termenul de dezvoltare durabilă.

Principiul dezvoltării durabile, conform căruia, continuitatea dezvoltării economice pentru satisfacerea necesităţilor societăţii de astăzi nu o riscă pe cea a generaţiilor viitoare stă la baza Legii Mediului din ţara noastră.

O strategie importantă pentru atingerea acestui scop, constă în dezvoltarea economiei într-un sistem închis de transformare a materiei şi energiei fără atingerea echilibrelor ecologice , prin deversarea deşeurilor în exteriorul circuitului, cu închiderea fluxului acestora. Reciclarea în condiţiile actuale pare să reintroducă în fluxul productiv maxim 2/3 din deşeuri, iar restul de 1/3 formează deşeuri din alte deşeuri, întocmai ca într-un flux tehnologic. Se deduce că, deocamdată, societatea fără deşeuri rămâne la nivelul de utopie.

Pentru industrie problema gestionării deşeurilor prin valorificare reprezintă o necesitate naţională, o prioritate economică şi ecologică.

1.1. TERMINOLOGIE. CLASIFICAREA DEŞEURILOR INDUSTRIALE

În contextul lingvistic actual nu pare a fi stabilită exact distincţia terminologică între „materie primă secundară de recuperare” şi „deşeu”. Sunt necesare clarificări în ceea ce priveşte terminologia cuvintelor cheie care descriu activitatea în domeniul gestionării deşeurilor.