Resursele Naturale și Dezvoltarea

Resursele naturale

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o anumită țară.

Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar care sunt considerate valoroase în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu.

Resursele naturale sunt derivate din mediul înconjurător. Unele dintre ele sunt esențiale pentru supraviețuirea noastră în timp ce cele mai multe sunt utilizate pentru a satisface nevoile noastre. Resursele naturale pot fi clasificate în continuare în moduri diferite.

Există multe dezbateri în toată lumea peste alocarea de resurse naturale, acest lucru se datorează creșterii deficitului (epuizarea resurselor), dar și pentru că exportul de resurse naturale este baza pentru multe economii (în special pentru tarile dezvoltate, cum ar fi Australia).

Unele resurse naturale, cum ar fi lumina soarelui și de aer pot fi găsite peste tot, și sunt cunoscute sub numele de resurse omniprezente. Cu toate acestea, cele mai multe resurse apar doar în zonele sporadice mici, și sunt denumite resurse localizate. Există foarte puține resurse, care sunt considerate inepuizabile (nu va rula în viitorul previzibil) - acestea sunt radiația solară, energie geotermală și aer (deși accesul la aer curat nu poate fi).Marea majoritate a resurse sunt epuizabile, ceea ce înseamnă că au o cantitate finită, și pot fi epuizate dacă gestionate necorespunzător.

Clasificare

Există mai multe metode de categorisire a resurselor naturale, acestea includ sursă de origine, stadiu de dezvoltare, și de regenerabilitate lor. Aceste clasificări sunt descrise mai jos. Pe baza originii, resursele pot fi împărțite în:

- resurse regenerabile;

- resurse neregenerabile.

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele și radiația solară.

Resursele neregerabile - din aceasta categorie fac parte minereurile si materialele nemetalice din litosfera, aer, apa, din care o anumita parte, denumita “rezerva”, este exploatata sau poate fi exploatabila in conditiile tehnice si economice actuale. Dincolo de aceste rezerve, accesul la restul resurselor implica eforturi de cercetare, prospectare si dezvoltare tehnologica care impun costuri suplimentare, deseori foarte ridicate.

Ritmurile accelerate de exploatare, repartizarea foarte inegala a rezervelor si epuizarea previzibila a unor rezerve ca tungsten, cositor, mercur, platina, argint, heliu, plumb, cupru, zinc, petrol, gaze naturale, se reflecta in succesiunea unor “crize” de materii prime cu substrat tehnic si conjunctural.

Estimari moderate arata ca, in majoritatea cazurilor rezervele nu vor satisface cererile preliminate decat numai timp de cateva decenii, in rare cazuri mai mult de un secol. Ritmul actual de crestere exponentiala a cererii de materii prime poate fi inteles prin urmatorul calcul: daca la cererea anuala actuala, pastrata constanta, o anumita rezerva ar ajunge un milion de ani, o crestere anuala de numai 3% a cererii ar epuiza resursa in numai 584 de ani.

Directiile in care se orienteaza cercetarile privind resursele neregenerabile au in vedere:

o economisirea materialelor rare si epuizabile si recurgerea la inlocuitori

o extragerea complexului de substante utile din orice minereu

o recuperarea materialelor, posibila intre 50% si 100%

o dezvoltarea economic rentabila a unor tehnologii si biotehnologii de extragere a materialelor din zacaminte sarace sau din apa oceanelor

o exploatarea nodulilor polimetalici de pe fundul oceanelor ce contin, de exemplu (nodulii de mangan) - 25% mangan, 1% cupru, 1% nichel si 0,25% cobalt in cantitate de peste 10.000 tone/kmp.

o exploatarea subsolului marin

o anticiparea si evitarea consecintelor haotice ale penuriei de materiale si ale impactului nedorit asupra mediului natural prin studii de evaluare a resurselor si rezervelor, de protectie a mediului, de dezvoltare echilibrata si durabila a localitatilor in raport cu resursele.