Reutilizarea, reciclarea și valorificarea deșeurilor metalice provenite de la vehiculele scoase din uz

Prezentarea actualitatii si a importantei elaborarii metodologiei de realizare a obiectivelor privind reutilizarea, reciclarea si valorificarea vehiculelor scoase din uz

Aspecte legate de vehiculele scoase din uz au inceput sa fie investigate amanuntit de Comisa Europeana in a doua jumatate a anilor 90 mai intai printr-o serie de studii (ex: Vehicule scoase din uz - Date curente de baza reflectand contextul ecologic si economic general al problemei vehiculelor scoase din uz - Institutul pentru Politici Europene de Mediu 1996) care au aratat atat dimensiunea fenomenului (numarul vehiculelor scoase din uz la nivelul celor 15 state UE din acea perioada fiind de aproximativ 9 milioane pe an) cat si faptul ca este necesara crearea unui cadrul legislativ uniform si coerent la nivelul statelor membre. Cadrul respectiv trebuia sa prevada criterii de performanta pentru tratarea vehiculelor scoase din uz in conditii de siguranta pentru

mediu si sanatatea populatiei si atingerea unui grad ridicat de reutilizare, reciclare si valorificare energetica a materialelor si componentelor provenind de la depoluarea si dezmembrarea vehiculelor scoase din uz. In plus, pentru facilitarea gestionarii VSU a trebuit sa se includa obligatii legate de fabricarea vehiculelor noi, in mod special in ceea

ce priveste codarea obligatorie a componentelor de plastic in vederea facilitarii dezmembrarii si restrictionarea utilizarii metalelor grele la fabricarea vehiculelor.

In plus au trebuit integrate principiile care stau la baza legislatiei comunitare in domeniul gestionarii deseurilor si anume:

- principiul poluatorul plateste;

- principiul responsabilitatii producatorului.

A fost de asemenea utilizata experienta legata de elaborarea si implementarea altor componente similare ale acquis-ului comunitar privind gestionarea fluxurilor speciale de deseuri (ex.: ambalaje, uleiuri uzate, baterii si acumulatori uzati) unde s-au aplicat aceleasi principii. Datele care au stat la baza stabilirii obiectivelor de valorificare si cerintelor minime pe care trebuie sa le indeplineasca unitatile de colectare/tratare au fost obtinute plecand de la rezultatele sistemelor deja functionale in anumite state membre (in mod special Olanda, Danemarca si Suedia).

Principalele idei care au rezultat in urma studiilor si care au stat la baza elaborarii Directivei 2000/53/CE sunt urmatoarele:

- deseurile trebuie reutilizate si valorificate acordandu-se intaietate reutilizarii si reciclarii;

- statele membre trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca operatorii economici instituie sisteme de colectare, tratare si valorificare a vehiculelor scoase din uz;

- statele membre trebuie sa se asigure ca ultimul detinator si/sau proprietar poate livra

vehiculul uzat catre o instalatie de tratare autorizata fara costuri, ca urmare a faptului ca vehiculul nu are valoare sau are o valoare comerciala negativa, iar producatorii acopera integral sau in mare masura costurile punerii in aplicare ale acestei masuri;

- este important ca masurile preventive sa se aplice cu incepere din faza de proiectare a vehiculului si sa se concretizeze in special in reducerea si controlul substantelor periculoase pentru a preveni eliberarea acestora in mediu, a facilita reciclarea si pentru a evita eliminarea deseurilor periculoase;

- avand in vedere nivelul scazut la care se realizeaza, reciclarea tuturor partilor din plastic ale vehiculelor uzate trebuie imbunatatita continuu;

- cerintele pentru dezmembrarea, refolosirea si reciclarea vehiculelor uzate si a componentelor acestora trebuie integrate in etapele de proiectare si productie ale noilor vehicule;

- trebuie incurajata dezvoltarea pietelor de materiale reciclate;

- este necesara introducerea unui certificat de distrugere pentru a conditiona radierea vehiculelor scoase din uz;

- agentii economici care desfasoara operatiuni de colectare si tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie sa detina autorizatii de mediu;

- este necesara promovarea proprietatilor legate de reciclarea si valorificarea vehiculelor;

- stocarea temporara si tratarea vehiculelor trebuie efectuate astfel incat sa se previna impactul negativ asupra mediului si afectarea concurentei si a schimburilor comerciale;

- pentru a obtine rezultate pe termen scurt si pentru a oferi agentilor, consumatorilor si autoritatilor publice perspectiva necesara pe termen lung, este necesara stabilirea de obiective cuantificate de reutilizare, reciclare si valorificare care trebuie indeplinite de agentii economici;

- producatorii trebuie sa se asigure ca vehiculele sunt proiectate si fabricate astfel incat

sa permita indeplinirea obiectivelor de reutilizare, reciclare si valorificare;

- prin aplicarea acquis-ului comunitar se va proteja concurenta si in special accesul intreprinderilor mici si mijlocii pe piata de colectare, dezmembrare, tratare si reciclare;

- pentru a facilita dezmembrarea si valorificarea producatorii trebuie sa puna la dispozitia instalatiilor autorizate toate informatiile necesare referitoare la dezmembrare, in special pentru materialele cu grad ridicat de risc;

- consumatorii trebuie sa fie informati corespunzator despre gestionarea vehiculelor scoase din uz pentru a-si adapta comportamentul si atitudinile; in acest scop, agentii economici relevanti trebuie sa puna la dispozitie informatiile necesare.

Generalitati privind tratarea si depozitarea VSU

Vehiculele ajung in categoria VSU din doua motive: pe deoparte datorita faptului

ca ating o anumita „varsta”, devin practic „bătrâne”, acestea numindu-se „vehicule scoase din uz naturale”, sau au suferit accidente in urma carora nu au mai putut fi recuperate, acestea din urma purtând numele de „ vehicule scoase din uz prematur”.

Figura 1 prezintă o schemă simplificată a aparitie şi a modului de tratare a VSU.