Rezervația 12 apostoli

ARGUMENT

Masivul Calimani, edificiu vulcanic cu o suprafaţă de aproximativ 2000 km2, revărsat pe aproape 60 km de la vest la est.

Constituie o uriaşă barieră andezitică situată între Moldova şi Transilvania, de unde drumurile duc spre crestele înalte ale "furnalului" adormit de veacuri.

Munţi de natură vulcanică, Calimanii reprezintă cel mai mare crater vulcanic (stins în prezent), cu un diametru de circa 10 km.

Am ales ca temă a proiectului de certificare a competenţelor -Biodiversitatea în Rezervaţia 12 Apostoli Călimani, deoarece locuiesc într-o zonă din apropierea Munţilor Călimani.

Locuind în apropierea Masivului Călimani am vrut să prezint splendorile prezente în acest Masiv Călimani.

Pe lângă frumuseţile lor neîntrecute , rezervaţiile sucevene au o inevaluabilă importanţă ştiinţifică, al căror prestigiu a depăşit de mult hotarele ţării.

Prezentarea, pune la dispoziţia cititorului o bogată informare şi documentare ştiinţifică despre frumuseţea, complexitatea şi diversitatea lumii vii.

Obiectivele proiectului sunt :

- identificarea ariilor protejate din Masivul Călimani

- identificarea speciilor protejate;

- conservarea biodiversităţii ariilor protejate.

Proiectul este structurat în 3 mari capitole în care am prezentat ce sunt rezervaţiile, cum au luat fiinţă, dar şi care este biodiversitatea acestor rezervaţii şi cum sunt conservate.

Nu în ultimul rând am desprins câteva concluzii cu privire la biodiversitatea din Munţii Călimani şi mai ales din interiorul rezervaţiilor, dar am făcut şi câteva propuneri cu privire la conservarea biodiversităţii.

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA DE REZERVAŢIE NATURALĂ ŞI DE ARII PROTEJATE

Noţiunile de “rezervaţii naturale” şi “monumente ale naturii” stabilite de Emil Racoviţă sunt prezentate sub forma “rezervaţiilor naturale integrate”. Definiţia lui Racoviţă cu privire la monumentele naturale poate fi regăsită şi în Legea pentru protecţia mediului nr. 137 din 1995, unde, se menţionează că prin “monumente ale naturii se înţeleg specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi sau formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic”. Conform clasificării adoptate de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, suprafeţele care îndeplinesc această calitate sunt împărţite în următoarele categorii:

– parcuri naţionale, destinate cercetării ştiinţifice, recreaţiei, turismului.

– parcuri naturale, cu rol de conservare a peisajului natural.

– rezervaţii naturale, destinate menţinerii unor medii de viaţă specifice de interes botanic, zoologic, speologic, forestier, paleontologic, geologic, limnologic, etc.

– rezervaţii ştiinţifice, destinate cercetărilor ştiinţifice de specialitate şi menţinerii fondului genetic autohton.

– rezervaţii peisagistice, menite să păstreze asociaţiile vegetale sau unele forme de relief cu valoare estetică.

- monumente ale naturii, care pot fi: specii de plante şi de animale rare sau pe cale de dispariţie, ori forme naturale unice, situate în afara sau în interiorul perimetrelor construite, potrivit aliniatelor de mai sus.

Prin “arie protejată se înţelege o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată, reglementată şi gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare”. Termenul cuprinde parcuri naţionale, rezervaţi naturale, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii şi altele.

O altă definiţie a ariilor protejate este dată de Rezoluţia 19.4 a celei de a 19-a sesiuni a Adunării generale a U.I.C.N., care a avut loc la Buenos Aires, în ianuarie 1994.

În acest document se arată că “o arie protejată este o zonă terestră şi/sau marină special dedicată protecţiei diversităţii biologice, şi cu resurse naturale şi culturale, administrată cu mijloace legale sau cu alte mijloace efective”.

Conform Rezoluţiei Adunării generale a UICN de la Buenos Aires (ianuarie1994), cele 6 categorii administrative stabilite de U.I.C.N. pentru ariile protejate sunt:

– Rezervaţia naturală strictă/zonă sălbatică: arie protejată administrată în principal pentru ştiinţă sau pentru protejarea zonei sălbatice.

– Parc naţional: arie protejată administrată în principal pentru protecţia ecosistemului şi pentru recreaţie.

– Monument natural: arie protejată administrată în principal pentru conservarea trăsăturilor naturale specifice.

– Arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în principal pentru conservarea prin intervenţii manageriale.

– Peisaj/peisaj marin protejat: arie protejată administrată în princiapl pentru conservarea peisajului marin şi recreaţiei.

– Arie protejată cu resurse gestionate: arie protejată administrată în principal pentru folosirea adecvată a ecosistemelor naturale.

Ariile protejate vor avea succes numai dacă vor fi integrate constant în viaţa naţională prin politici de protecţie şi conservare a naturii şi a peisajului. De asemenea, ele trebuie să reprezinte parte a politicilor mai largi de folosire a terenului şi a altor resurse, ca şi de dezvoltare durabilă în general.

Potrivit legislaţiei actuale din România, ariile protejate si monumentele naturii se constituie prin acte sau reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice.