Riscul Prezenței Nitriților și Nitraților în Apele de Fântână din Podișul Județului Suceava

ÎNCADRARI GENERALE

Ca resursa naturala fundamentala pentru desfasurarea tuturor proceselor biologice din natura, apa are o importanta deosebita pentru existenta vietii si desfasurarea tuturor activitatilor umane.

Din cantitatea totala de apa de pe glob, 97% se afla în oceane si mari.

Utilizarea apei a înregistrat de-a lungul timpului o continua intensificare si diversificare, trecându-se de la folosirea apei pentru baut, satisfacerea cerintelor de igiena si a altor nevoi gospodaresti, la folosirea ei în numeroase procese tehnologice, la irigatii, etc.

Omul a actionat, însa, în asemenea masura asupra mediului înconjurator, încât si-a redus simtitor rezervele de apa potabila. Despadurirea, cu efectele ei, si poluarea sunt principalele cauze ale unei stari alarmante în unele regiuni, aparitia asa-numitului termen de „secatuire si poluare a apelor”.

Poluarea apei este produsa de cel putin trei categorii de poluanti: de natura fizica, chimica si biologica, rezultati din diverse activitati umane.

Sursele de poluare a apelor sunt de o mare varietate. Poluantii solizi sau lichizi ajung în apele de suprafata direct sau prin intermediul apelor uzate. Poluarile se produc concentrat, în puncte localizate (conducte de canalizare, rampe de descarcare) sau sunt raspândite în zone dificil de delimitat (terenuri agricole, halde de deseuri, reziduuri industriale, etc.).

Pe lânga ceea ce provine din asezari umane, ferme zootehnice, industrie, o cauza importanta a poluarii apelor de suprafata o constituie spalarea unei parti a îngrasamintelor raspândite pe terenurile agricole înca neîncorporate în sol, transportate de ploi sau topirea zapezilor direct în emisar.

Pâna la un anumit punct, apele de suprafata poseda o capacitate de autoepurare (autocuratire). Însa, în cazul unor anumiti poluanti sau când pragul „specific” a fost depasit, autoepurarea nu mai are loc, ecosistemul acvatic nemaiavând puterea necesara regenerarii naturale.

În apele subterane nu se poate realiza procesul de autoepurare la fel ca în apele de suprafata, reîmprospatarea este mult mai lenta decât cea din apele de suprafata.

Astazi, când necesitatile de apa sunt din ce în ce mai mari, posibilitatile naturii sunt de multe ori depasite, iar consecintele se resimt imediat, calitatea surselor naturale este alterata, viata acvatica este periclitata, utilizarea ulterioara devine dificila sau chiar imposibila. Îndepartarea reziduurilor pe cale umeda, netinând cont de legile naturii, se dovedeste profund daunatoare, caci apele devin în majoritatea cazurilor poluate, aducatoare de pagube, boli, uneori chiar adevarate epidemii.

Oamenii sunt obisnuiti sa consume zilnic cantitati mari de apa, fara a se interesa de provenienta, componenta si chiar costul ei. Doar atunci când din robinet nu mai curge apa, când seaca izvorul sau fântâna, când mirosul si culoarea apei se schimba vizibil, oamenii încep a se îngrijora. Foarte putini fac legatura între apa bauta si cazurile de îmbolnavire.

Atâta timp cât societatea umana s-a dezvoltat în armonie cu natura, resursele de apa ramâneau în neschimbare, iar calitatea ei nu afecta sanatatea oamenilor. Gospodarirea nechibzuita în ultimele secole, si mai cu seama în secolul al XX-lea, a condus la subminarea substantiala a potentialului natural acvatic si la poluarea masiva a surselor de apa cu substante chimice si microbi patogeni. Timp de 100 de ani consumul de apa a sporit de 10 ori. Multe tari din lume suporta deja un deficit acut de apa, acest factor limitând dezvoltarea lor economica si îmbunatatirea sanatatii populatiei.

Lumea vegetala si animala nu dovedeste sa se adapteze la noile conditii nocive, treptat, dispar multe specii de plante, pesti si alte animale de apa. Unele râuri si lacuri sunt atât de poluate încât din ele au disparut complet pestii, s-a redus catastrofal numarul total de hidrobionti, cu exceptia microorganismelor patogene.

Poluarea apei este în primul rând o consecinta a lipsei de prevedere si a inertiei initiativelor de interes public, fiind adesea invocate dificultati tehnice si economice. Apa nu apartine nimanui individual, ci colectivitatii, care trebuie sa organizeze utilizarea si protectia ei.

Apa din fântâni poate fi foarte periculoasa, daca nu chiar fatala, mai ales pentru copiii mici. Motivul: nitritii, niste substante rezultate în urma descompunerii în apa a nitratilor.

Cresterea concentratiilor de nitrati în apa de fântâna este cauzata, în primul rând, de lipsa de igiena.