Sănătatea și Securitatea Muncii

Capitolul 1. Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă

Statistica accidentelor de muncă arată că, într-un număr covârşitor de mare de cazuri, executantul a fost vinovat de producerea accidentului fie din necunoaşterea sau nerespectarea normelor de protecţie a muncii, fie din necunoaşterea modului în care trebuie utilizate mijloacele tehnice puse la dispoziţie pentru realizarea sarcinii de producţie.

Dacă, în privinţa bolilor profesionale, durata mare în care acumulările negative duc la declanşarea bolii permite, prin supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor, să se ia măsuri de diminuare a noxelor care afectează sănătatea, în cazul accidentelor acest lucru nu este posibil, evenimentul lăsând în urma sa victime, a căror viaţă este total schimbată sau, mai grav, întreruptă. Pregătirea şi instruirea personalului este mijlocul prin care se poate influenţa hotărâtor, în sensul scăderii, atât numărului de accidente de muncă cât şi cel al îmbolnăvirilor profesionale.

Potrivit art. 18 literele f, g, li, i, al Legii 90 / 1996, republicata, angajatorul este obligat să asigure şi să controleze prin personalul propriu, cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi angajaţii şi participanţii la procesul de muncă, a măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice stabilite, precum şi prevederilor legale în domeniul protecţiei muncii, să asigure materialele necesare educării şi informării angajaţilor, să asigure informarea fiecărui persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta va fi supusă.

De asemenea, legea impune angajatorului să asigure pe cheltuiala unităţii, instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii. în N.G.P.M. sunt stabilite principiile generale care stau la baza organizării şi desfăşurării activităţii de instruire şi pregătire a angajaţilor în domeniul protecţiei muncii.

Normele stipulează că pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii sunt părţi componente ale pregătirii profesionale şi au ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.

Pregătirea generală în domeniul protecţiei muncii se realizează în învăţământul tehnic (preuniversitar şi universitar), iar la nivelul unităţii, prin instructajul de protecţie a muncii.

Principiile după care se organizează instructajul de protecţia muncii în România sunt aceleaşi cu cele europene, exprimate în Directiva 89 / 391 / CEE, privind încurajarea măsurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă, transpusă în N.G.P.M.

1. 1 Instructajul de protecţie a muncii

Instructajul de protecţia muncii la nivelul unităţii se efectuează fie în cadrul unităţii, fie în afara sa, în funcţie de posibilităţi, în timpul programului de lucru, iară ca cei care sunt instruiţi să suporte costul instruirii.

Instruirea se face de către instructori care sunt specialişti şi care trebuie să utilizeze mijloace, metode şi tehnici de instruire adecvate învăţământului intensiv (expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, dîafilme, proiecţii la retroproiectoare, instruirea asistată de calculator).

Angajatorii au obligaţia de a asigura baza materială pentru o bună instruire, respectiv, mijloacele audio vizuale şi materiale de instruire, testare ce să fie la dispoziţia specialistului care face înşiruirea în cadrul cabinetului de protecţie a muncii, dispunând de programe de mstruire-testare, pe meserii sau activităţi.

Documentul care dovedeşte faptul că instruirea a fost efectuată este fişa de instructaj, ale cărei elemente componente sunt prevăzute în N.G.P.M., în anexa 81, completarea acesteia fiind obligatorie pentru personalul permanent sau detaşat, pentru angajaţii sezonieri, temporari sau zilieri, şi se păstrează de conducătorul procesului de muncă, respectiv, de cel care are sarcina efectuării instruirii la locul de muncă. Atunci când este vorba de vizionări în grup se întocmesc fişe de instructaj colectiv, al căror model este prezentat în anexa 82 din N.G.P.M.

Instructajul de protecţie a muncii cuprinde trei faze:

• instructajul introductiv generai;

• instructajul la locul de muncă;

• instructajul periodic.