Situația Utilizării Energiilor Regenerabile în România

Introducere

Energiile regenerabile

Energii regenerabile sunt considerate în practică, energiile care provin din surse care fie că regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile include energie nucleară precum și energia generată prin arderea combustibililor fosili, așa cum ar fi țițeiul, cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate în general ne-regenerabile. Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:

1) Energia eoliană

2) Energia apei

a) Energie hidraulică, energia apelor curgătoare

b) Energia mareelor, energia flux/refluxului mărilor și oceanelor

c) Energie potețială osmotică

3) Energia solară

4) Energia geotermică, energie câștigată din căldura de adâncime a Pământului

5) Energie de bionamsă: biodiesel, bioetanol, biogaz

Toate aceste forme de energie sunt, în mod tehnic, valorificabile putând servi la generarea curentului electric, producerea de apă calde, etc. Actualmente ele sunt în mod inegal valorificate, dar există o tendință certă și concretă care arată că se investește insistent în această, relativ nouă, ramură energetică. [1]

În România potețialul de exploatarae al energiilor regenerabile este utilizat în mică măsură.

I. Delta Dunării (energie solară)

II. Dobrogea (energie solară, energie eoliană)

III. Moldova (câmpie și platou: micro-hidro, energie eoliană, biomasă)

IV. Carpații (VI1 - Carpații de Est; IV2 - Carpații de Sud; IV3 - Carpații de Vest, potențial ridicat în biomasa, micro-hidro)

V. Platoul Transilvaniei (potențial ridicat pentru micro-hidro)

VI. Câmpia de Vest (potențial ridicat pentru energie geotermică)

VII: Subcarpații (VII1 - Subcarpații getici; VII2 - Subcarpații de curbură; VII3 - Subcarpații Moldovei: potențial ridicat pentru biomasă, micro-hidro)

VIII. Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermică, energie solară). [2]

Capitolul 1

Energia eoliană

Energia eoliană este energia vântului, una din formele energiei regenerabile.

Ea a fost folosită încă de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate. Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare adâncime. Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m) 2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume. [3]

Capitolul 1.1

România: parcuri eoliene de 6 miliarde de euro

Potrivit Transelectrica, transportatorul naţional de energie electrică, la începutul lunii aprilie deja 186 de proiecte pentru parcuri eoliene au primit aprobarea pentru conectarea la rețea. Dintre acestea, primele 20, cumulează peste 4.000 MW, echivalentul în capacitate a circa 5 reactoare ale centralei de la Cernavodă, şi înseamnă investiţii de circa 6,4 miliarde de euro. [4]