Solul - epidermă vie a pământului

Capitolul I

Introducere

Ce cunoastem despre sol?

Solul este un corp viu minunat. El reprezinta suportul vietii omenesti si a bunastarii.Acesta ofera ancorare radacinilor, retine apa indeajuns ca plantele sa se poata folosi de ea, si stocheaza nutrientii care mentin- in lipsa acestor calitati Pamintul ar fi la fel de steril ca si planeta Marte.

Solul este mediul de viata pentru nenumarate microorganisme, ce desfasoara multiple transformari biochimice, incepind de la fixareaazotului atmospheric pina la descompunerea materiei organice a organismelor moarte. Toata aceasta activitate biologica contribuie la “fabricarea” solului deci: solul nu exista fara viata si nici viata nu poate exisa fara sol.

Prin urmare oamenii nu numai ca se hranesc dar se si imabraca de la sol, construesc pe el. Solul nu este la fel peste tot, marea diversitate a modului de viata , a constructiilor , a modului de ocupare a spatiului reflecta extraordinara diversitate a invelisului pedologic si a relatiilor intre oameni si sol.

Pe parcursul celor 400 milioane de ani de cind viata a iesit pe uscat, suprafata Terrei s-a schimbat fundamental, pustiurile uscate si pietroase au fost acoperite cu stratul fertil de suprafata pe care s-a dezvoltat viata. Asa cum stim deja, productia de biomasa este de 10 miliarde tone pe an, din care omul foloseste ca hrana aproximativ 900 milioane, cantitate de doua ori mai mica decit minimul necesar populatiei globului pentru supravietuire, adica decit minimul fiziologic. Prin urmare in acest moment omenirea se confrunta cu un mare deficit de hrana. Conform datelor ONU aproximativ o treime din populatia globului sufera de foame.

Definitia solului

Prin sol se intelege stratul superficial al scoartei terestre rezultat in urma dezagregarii si alterarii rocilor sub actiunea factorilor de clima si biologici care asigura viata organismelor.

Ştiinţa care studiază geneza, evoluţia, structura şi distribuţia solurilor se numeşte pedologie.

Suprafata totala a fondului de uscat al planetei este de circa 134 milioane de Km2-din care 14 milioane sunt ocupate de ghetari. Din aceasta suprafata, cea considerata productiva este de numai 86 milioane din care terenuri agricole numai 45 (restul sunt pasuni si paduri). Suprafata terenului agricol adica prelucrata, reprezinta numai 3% din suprafata uscatului. In marea majoritate a tarilor dezvoltate terenul agricol s-a stabilizat, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare suprafata acestora continua sa creasca. Ca o alta data statistica de ex, in secolul trecut intrre 1947 si 1970 suprafata arabila s-a dublat, dar tendinta se mentine si astazi. Aceasta dezvoltare extensiva nu rezolva si nu va rezolva problemele legate de fondul de hrana necesar, mai ales ca pierderile de pamint arabil sunt imense datorita exploatarilor nerationale. Suprafata totala de paminturi degradate in decursul istoriei este de 20milioane Km2 mult mai mare decit suprafata arabila utilizata in prezent. Acest lucru a fost posibil prin: constructii, minerit, pustiiri, salinizari. Agricultura mondiala pierde anual intre 50.000 si 70.000 Km2 de sol. Terenurile agricole sunt intr-o dinamica continua: pe de o parte sunt intergrate acestei categorii de sol terenuri noi prin defrisari, distrugeri de pasuni, iar pe de alta parte sunt pustiite suprafete enorme. Suprafata padurilor tropicale se micsoreaza cu o viteza de 1% pe an, iar padurile planetei cu 20 ari/min.

FACTORII EDAFICI

Factorii edafici reprezinta complexe de interactiuni stabilite intre organisme si proprietatile fizico-chimice ale solului.

In sol au loc permanent si concomitent procese chimice, fizice si bilogice dintre care cele de oxidare fermentativa, catalitica si de reducere sunt cele mai importante. In urma acestor procese solul se imbogateste cu substante organice si anorganice necesare vietii si de asemenea se realizeaza circuitul substantei si energiei in natura.

Fertilitatea solului reprezinta capacitatea sa de a satisface necesitatile de substante nutritive, apa si aer pentru cresterea si dezvoltarea plantelor. In satisfacerea acestor necesitati un rol hotaritor il au proprietatile solului. Solul este un sistem heterogen, multifazic constituit dintr-o faza solida, scheletul mineral, o faza lichida, apa –solutii apoase ale diferitelor substante anorganice si diversilor componenti biologici si o faza gazoasa, aerul.

Solul este un sistem biomineral dinamic in interactiune materiala si energetica cu mediul, si partial inchis prin circuitul elementelor.

Capitolul II

Tipuri de sol

Peisajele sunt diverse si in interiorul lor solurile sunt diferite. Repartitia solurilor nu este intimplatoare, ea corespunzind unor reguli stricte de identificare ce a debutat acum cca 125 ani in urma prin intermediul lucrarilor marelui pedolog rus Vassili Dokuchaev (1846-1903). Pentru prima data s-a demonstrat ca solurile se formeaza si sunt dispuse in functie de tipul de roca , climat, relief, organisme vii, la care se mai adauga si functia timp, adica ”virsta peisajelor”.

Prin cartografierea solurilor se reuseste identificarea invelisului de soluri si intelegerea repartitiei acestora in sinul peisajelor, si alte ramuri inrudite cu cu stiinta solului au contribuit la descrierea solurilor, a modului de evolutie.

Solul îngheţat permanent sau temporar se numeşte gelisol. Partea de dedesubt, ce rămâne îngheţată permanent, se numeşte pergelisol sau permafrost. Partea de la suprafaţă, care se dezgheaţă vara, se numeşte molisol. Zonele de pe glob care sunt afectate profund de îngheţ formeaza criolitozona. În zonele cu pergelisol gros, procesul repetat îngheţ-dezgheţ dă naştere la un microrelief dispus anarhic (similar carstului) numit criocarst sau termocarst. De studiul gelisolului se ocupă geocriologia.