Spațiul Geografic și Globalizarea

Introducere

Globalizarea ca fenomen destul de mult comentat, de unii chiar criticat, pare a deveni din ce în ce mai mult în atenţia analiştilor politici şi economici fiecare acordându-i astăzi înţelesuri diferite. Pentru unii globalizarea nu este decât o himeră care nu face decât să adulmece statele naţiunii minimalizându-le existenţa şi importanţa în acest început de secol. Pentru alţii în special (am putea face referire la marii conducători ai corporaţiilor transnaţionale) este mijlocul prin care strategia şi politica de urmat constă în obţinerea şi contracararea de noi pieţe, globalizarea reprezentând în cele din urmă reducerea barierelor de orice fel existente în calea expansiunii acestora.

De aceea mi-am propus abordarea acestui fenomen denumit globalizarea, pentru a putea explica mai bine acest concept care se manifestă sub mai multe aspecte, însă unul dintre cel mai important este acela că actorii acestuia, adică companiile transnaţionale fac mai evidentă reliefarea acestui concept şi impunerea lui în mai toate zonele lumii sub acţiunea acestor entităţi.

Descriind şi analizând modul de manifestare a unei transnaţionale observăm cum are loc perpetuarea fenomenului globalizare. Astăzi ca niciodată, corporaţiile au ajuns să aibă puterea chiar a unui stat, unele chiar depăşesc cu mult performanţele apreciabile în PIB ale acestora. Multe guverne în general ale ţărilor în curs de dezvoltare îşi ajustează politicile în funcţie de doleanţele acestora pentru a nu deranja sau şifona terenul sau cota de piaţă pe care acestea urmăresc pas cu pas să le obţină în orice colţ al globului. Globalizarea este privită de statele mai puţin dezvoltate ca nereprezentând nu un avantaj ci mai degrabă o pierdere pentru acestea. Dovadă fiind în acest sens şi diferenţa existentă în societăţiile unor astfel de state, unde se relevă discrepanţa de polaritate care există între oamenii foarte bogaţi şi oamenii foarte săraci, clasa de mijloc fiind inexistentă. O analiză obiectivă a procesului de globalizare de până acum, atestă faptul că avantajele economice înclină mai mult spre ţările dezvoltate şi către marile puteri economice unde îşi găsesc originea societăţile transnaţionale. În acest sens acţionează şi mecanismul financiar mondial care prin instituţiile sale F.M.I., Banca Mondială, Organizaţia Mondială a Comerţului dominate de marile puteri economice avantajează într-o proporţie covârşitoare ţările dezvoltate implicate în acordarea de credite, înfăptuirea investiţiilor străine directe, instituţiile, societăţile transnaţionale şi statale creditoare obţin profituri ridicate. În concluzie, globalizarea este o realitate ireversibilă şi orice ţară care îşi pregăteşte temeinic viitorul se vede nevoită să interfereze cu ea.

1. GLOBALIZAREA LA NIVEL MONDIAL

Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului. Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societaţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăţi şi în economia mondială care rezultă din comerţul internaţional extrem de crescut şi din schimburi culturale. Descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor datorită căderii barierelor şi interdependenţei dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea aproape exclusivă la efectele comerţului şi în particular la liberalizarea comerţului sau la liberul schimb.

Haosul cu care ne confruntăm astăzi derivă din faptul că, pornind de la dezvoltarea tehnologică şi economică, ale cărei origini provin în special din Statele Unite, un număr important al activităţilor umanităţii se situează pe o scală şi un orizont atât de mari, încât au depaşit graniţele naţionale, în limitele cărora statele suverane îşi exercită dreptul la guvernare. Acest fenomen a fost denumit globalizare, un termen care ascunde mai multe decât lasă să se înţeleagă. Pe masură ce domeniul activităţilor umane se extinde dincolo de reglementările statului-naţiune, legalitatea şi regulile au devenit prea strâmte.

Noii jucători au trebuit să facă faţă provocării iscate de guvernarea de tip monopol; au apărut corporaţiile multinaţionale, pieţele financiare globale, organizaţiile non-guvernamentale, dar şi organizaţii criminale şi reţele teroriste internaţionale. Activitatea acestor noi jucători nu este acoperită de legile internaţionale, care se bazează pe înţelegeri formale între statele-naţiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum să găsească un teren comun pentru înţelegeri care vizează problema globalizării.