Stadiul actual al ichtiofaunei Râului Moldova

Introducere

Secolul ce tocmai s-a încheiat a fost considerat “secolul ştiinţei” întrucât în ultimii 100 de ani progresele înregistrate în toate domeniile ştiinţifice au schimbat faţa lumii şi au deschis noi căi pentru înţelegerea lucrurilor şi a fenomenelor din imediata noastră apropiere, pentru cunoaşterea macrouniversului şi a microuniversului şi nu în ultimul rând pentru a ne cunoaşte pe noi înşine.

În acord cu dezvoltarea generală, ştiinţele biologice cu precădere în ultimele 7 – 8 decenii au ajuns la rezultate remarcabile, atât în domeniul teoretic cât şi practic. Progresele biologiei au în vedere, în primul rând acele ramuri care urmăresc cunoaşterea proceselor vitale în intimitatea lor: biochimie, biofizică, biologie celulară şi moleculară, microbiologie, genetică, genetică moleculară şi altele. Dar aceste ramuri, cu toate rezultatele lor extrem de spectaculoase, nu au în vedere organismul animal şi vegetal în ansamblu, nici specia şi cu atât mai puţin complexitatea interrelaţiilor dintre indivizi şi specii.

Legile organizării vieţii la nivel supraindividual şi supraspecific sunt cel puţin tot atât de complexe ca şi legile care reglementează rolul fiecărei componente a celulei vii sau a celulelor care constituie un organism viu, mai complexe chiar, deoarece acel echilibru natural, aparent atât de perfect este rezultatul interrelaţiilor multiple şi continue dintre indivizii conspecifici care alcătuiesc o populaţie şi care intră în componenţa unei biocenoze alături de exemplarele celorlalte specii dintr-un areal.

În condiţiile unor interacţiuni complexe, mergând de la concurenţă şi parazitism până la comensalism şi întrajutorare s-a constatat că rata de înmulţire a fiecărei specii este cât mai puternică în timp ce resursele de hrană sunt foarte limitate, fapt care duce la supravieţuirea unui număr mic de descendenţi – adesea cei mai apţi. Dar supravieţuirea indivizilor şi a speciei în ansamblu este posibilă numai în cazul în care populaţiile îşi menţin o densitate minimă. Rezultatul tuturor acestor interacţiuni este un echilibru natural mai mult sau mai puţin stabil, în condiţiile în care nu este deranjat (nu se exercită presiuni exterioare în ecosistem). Din acest motiv se impune a se lua în considerare mai multe aspecte atunci când se studiază un ecosistem:

- dinamica numerică a fiecărei specii în parte;

- energetica indivizilor şi a populaţiilor;

- dependenţa speciilor de variaţia factorilor abiotici;

- interrelaţiile care se stabilesc între specii;

- influenţa omului.

Prin intervenţiile sale asupra ecosferei, omul a modificat considerabil mediul natural. Amploarea, profunzimea şi rapiditatea acestor transformări au dus la depăşirea capacităţii de adaptare a vieţuitoarelor la noile condiţii, având ca rezultat dispariţia multor specii de plante şi animale sau diminuarea numerică a acestora.

În ultima sută de ani au dispărut din râurile Europei aproximativ 50% din speciile de peşti, iar abundenţa numerică şi biomasa celor existente au scăzut considerabil. A fost afectat si regimul trofic al acestor specii, observându-se o continuă reorientare spre resursele nutritive mai uşor accesibile. Acelaşi fenomen este observabil şi în apele din România, inclusiv în râul Moldova. Abundenţa faunei piscicole şi a componentelor trofice corespunzătoare se află într-o continuă schimbare. Se constată de asemenea şi o modificare importantă în inventarul de specii şi în raportul dintre ele. Principalul vinovat de toate aceste transformări este omul care prin activităţile sale a influenţat calitatea apei şi alţi parametri fizico-chimici şi biologici ai mediului. În plus, omul este cel care a introdus specii noi în acest areal, specii care au determinat un nou echilibru în ecosistem.

Studiile asupra evoluţiei ichtiofaunei râului Moldova, desfăşurate pe parcursul a mai bine de 50 de ani, conţin, din păcate, elemente dispersate despre regimul trofic al populaţiilor de peşti inventariate fără a clarifica diversitatea componenţilor consumaţi şi rolul lor în asigurarea metabolismului general. Organismele animale şi vegetale folosite de peşti în procesul de nutriţie arată poziţia lor în lanţurile trofice din ecosistemele acvatice naturale. Hrana naturală a speciilor de peşti din bazinul râului Moldova indică starea habitatelor şi nişelor ecologice şi evoluţia lor în funcţie de factorii de mediu si factorul antropic.

Lucrarea de faţă are ca scop evidenţierea stadiului actual al ichtiofaunei din bazinul râului Moldova, cât şi al aspectelor ecologice şi trofice ale unor specii de peşti ce trăiesc pe cursul mijlociu al râului Moldova şi a fost realizată sub conducerea domnului prof. univ. dr. Iordache Ion de la Facultatea de Biologie Iaşi căruia ţin să îi mulţumesc din tot sufletul pentru întregul sprijin acordat.

I. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A BAZINULUI RÂULUI MOLDOVA

Râul Moldova izvorăşte din pantele nordice ale culmii Alunişului (1295 m) adaptându-se în cursul său superior la culoarul larg, longitudinal dintre Obcinele Mestecănişului şi Feredeului. De la izvoare şi până la ieşirea din munţi (Păltinuasa) Moldova are lungimea de 88 km din lungimea totală de 205 km, iar suprafaţa bazinală de 1883 km2 din totalul de 4326 km2, adică aproximativ 30%. Spre aval, Moldova intră în culoarul şi depresiunea de contact a Câmpulungului - Moldovenesc, după care face o cotitură spre est, traversând perpendicular flişul paleogen până la Gura Humorului.

În aval de Gura Humorului râul pătrunde în zona subcarpatică, suferind o uşoară ruptură de pantă care duce la formarea unui sector cu mobilitate mare a albiei până la vărsarea sa in Siret, la Roman.

Datorită reliefului, structurii geologice, climei şi vegetaţiei, bazinul râului Moldova s-a păstrat pe aproximativ acelaşi traseu. În urma precipitaţiilor de primăvară-vară, se produce o deviere a cursului râului, uneori de zeci de metri, fenomen observat în mai multe zone ale cursului mijlociu şi inferior. Aceasta se datorează faptului că, începând din aval de Gura Humorului, are loc o lărgire a culoarului râului, ceea ce determină formarea mai multor despletituri şi meandre. Influenţă are şi constituţia solului care este format din pietrişuri şi nisipuri ce pot fi transportate cu uşurinţă dintr-un loc în altul.

Clima este continentală, cu temperatura medie de aproximativ 8 oC. Regimul termic arată un minim în luna ianuarie şi un maxim în luna iulie.

Câmpulung -4 oC în ianuarie şi 17 oC în iulie

Fălticeni -4,2 oC în ianuarie şi 18,9 oC în iulie