Starea de mediu în județul Buzău

I. Aerul

1. Schimbari climatice. Protocolul de la Kyoto

Ecosistemele terestre si clima sunt strâns legate. Schimbarile climatice si variatia concentratiei de bioxid de carbon în atmosfera pot cauza modificari în structura si functia ecosistemelor terestre. La rândul lor modificarile în structura si functia ecosistemelor terestre influenteaza sistemul climatic prin procesele biogeochimice care implica schimburi de gaze cu efect de sera (CO2, CH4, N2O) între sol si atmosfera, precum si prin procese biogeofizice care implica schimburi de apa si energie. Consecintele combinate ale acestor efecte si reactiile inverse ("feedbacks") trebuie luate în consideratie când se evalueaza starea viitoare a sistemelor terestre sau a atmosferei.

Studiile stiintifice de impact au pus în evidenta modificarile produse de schimbarea climei asupra sistemelor naturale si au analizat masurile de adaptare pentru ca aceste modificari sa fie minime, astfel încat sa se asigure resursele de hrana si dezvoltarea pe termen lung a societatii si economiei. Astfel, masurile de adaptare se refera, în principal, la procedeele de diminuare a vulnerabilitatii ecosistemele naturale la schimbarea climei, în timp ce masurile de reducere privesc diminuarea emisiilor de gaze cu efecte de sera rezultate în urma activitatii umane.

Articolul 2 al Conventiei Cadru pentru Schimbari Climatice prevede în mod expres ca obiectivul ultim al acestei conventii este stabilizarea concentratiei gazelor cu efect de sera în atmosfera, la un nivel care sa nu aiba o influenta periculoasa asupra sistemului climatic.

Un astfel de nivel trebuie atins într-un interval de timp care sa permita adaptarea ecosistemelor la schimbarea climei, sa asigure ca productia de hrana nu este periclitata si sa dea posibilitatea unei dezvoltari economice durabile.

Protocolul de la Kyoto, la Conventia Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, din decembrie 1997 a facut referire atât la Conventia privind schimbarile climatice cât si la protocolul de la Montreal referitor la substantele care epuizeaza stratul de ozon si s-a desfasurat pe tema limitarii cuantificate a emisiilor de gaze cu efecte de sera si angajamentul reducerii acestora.

România a ratificat Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite, prin Legea nr. 3/2001. În conformitate cu acest protocol, România elaboreaza suplimentar masuri si politici în concordanta cu împrejurarile nationale, cum ar fi:

- industria va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de energie trecând la utilizarea combustibililor fosili bogati în carbon (carbune), la combustibilii saraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;

- industria energetica, de la extractie si pâna la consum, trebuie restructurata astfel încât sa devina mai eficienta si mai putin poluata;

- transportul trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante si cu consumuri reduse;

- constructiile sa fie eficiente energetic si sa tinda spre utilizarea surselor de energie regenerabila;

- echipamentele si produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;

- padurile vor fi protejate si chiar vor fi extinse.

Obligatii ale României ca tara semnatara a Conventiei Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice precum si a Protocolului de la Kyoto.

O obligatie pe care România o are ca tara semnatara a Conventiei Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice vizeaza transmiterea anuala a tuturor informatiilor relevante, respectiv sa creeze un Sistem National pentru estimarea emisiilor antropice la surse si reducerea prin captare, precum si o Strategie Nationala pentru schimbari Climatice. Protocolul de la Kyoto declara explicit faptul ca un Sistem National de estimare a emisiilor include toate aspectele.

De asemenea, este necesara elaborarea unui Registru National computerizat, conform liniilor directoare stabilite de Articolul 7.1 al Protocolului de la Kyoto, precum si stabilirea cantitatii initiale de emisii de gaze cu efect de sera pe care trebuie sa o reducem în conformitate cu liniile directoare din Articolul 7.4 al Protocolului de la Kyoto.

România are obligatia de a depune anual inventarul emisiilor de gaze cu efect de sera care nu sunt incluse în Protocolul de la Montreal.

În anul 2003 a continuat implementarea masurilor stabilite prin Protocolul de la Kyoto, care are doua obiective de baza:

- respectarea angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera; în cazul României angajamentul prevede o reducere a acestor emisii cu 8% comparativ cu anul de baza 1989, pentru perioada 2008-2012;

- adoptarea unui set de mecanisme de piata, inclusiv pentru premise de comercializare transferabile si aplicarea comuna a prevederilor, în cooperare cu alte tari.

Conventia Natiunilor Unite privind schimbarile climatice ratificata prin legea nr. 24/1994 a luat în considerare urmatoarele aspecte:

- schimbarile climatice ale planetei si efectele lor nefaste sunt un motiv de ingrijorare pentru omenire;

- activitatea omeneasca a facut sa creasca sensibil concentratia gazelor cu efect de sera, care dau o încalzire suplimentara a planetei pe care risca sa o suporte ecosistemele naturale si omenirea;

- cea mai mare cantitate de gaze cu efect de sera este generata de tarile dezvoltate;

- în tarile în curs de dezvoltare, emisiile pe cap de locuitor sunt relativ mici, dar în continua crestere ca urmare a satisfacerilor nevoilor sociale si de dezvoltare.

Conventia a stipulat urmatoarele principii:

1.echitatea între generatii;

2.atentie deosebita acordata tarilor în curs de dezvoltare;

3.principiul precautiei în luarea deciziei si cel al prevenirii;

4.partile au dreptul la dezvoltare durabila, deoarece dezvoltarea economica este indispensabila pentru adoptarea unor masuri;

5.crearea unui sistem economic international deschis astfel încât tarile în curs de dezvoltare sa beneficieze de dezvoltarea durabila

Gazele cu efect de sera din protocol:

- bioxidul de carbon - CO2;

- metanul - CH4;