Stația de Tratare a Apei Pitești

ARGUMENT

Calitatea mediului este o noţiune complexă care cuprinde numeroase aspecte ale raportului om-natură. Utilizând acest termen se are în vedere, în general, atât potenţialul productiv al mediului, cât şi modul în care viaţa şi sănătatea oamenilor, ca şi diverse obiective social-economice, pot fi afectate de factori naturali nefavorabili sau de consecinţele unor activităţi economice, care declanşează procese de degradare sau duc la poluarea mediului.

Problema calităţii şi a protecţiei mediului a intrat în actualitate pe măsură ce omenirea a devenit conştientă de necesitatea conservării şi utilizării cât mai eficiente a potenţialului productiv al mediului. De aceea atât pe plan mondial cât şi naţional se acordă o atenţie din ce în ce mai mare activităţii de protecţie a mediului şi de supraveghere sinoptică a modificărilor aduse calităţii lui. Iată de ce am considerat util ca în lucrarea mea să mă refer la: „Staţia de tratare a apei Piteşti”.

Am ales aceasta temă deoarece în oraşul Piteşti apa este folosită în diferite industrii în agricultură în agrement iar o posibilă poluare a apei sunt foarte mari iar ca locuitori al acestui oraş sunt preocupat de ecosistemul uman în care trăiesc.

Din acest motiv tema proiectului reprezintă un factor important în ecosistemul urban piteşti şi deci în viaţă.

Consider că o bună cunoaştere a fenomenelor, a cauzelor şi a consecinţelor prezentate, constituie în acelaşi timp un îndemn permanent la o atitudine activă de protejare şi menţinere a unui mediu cât mai bun.

Educarea oamenilor în acest spirit se realizează începând cu orele de geografie şi ecologie dar şi prin aplicaţii sau acţiuni practice

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Relaţia om – mediu

Schimbarea traiectoriei actuale de dezvoltare socioeconomica presupune construirea unor modele de percepţie şi interpretare a mediului, a poziţiei omului în natura, a relaţiilor dintre om şi mediu şi respectiv a legăturii dintre mediu şi dezvoltare.

Silit de împrejurări:

1 producerea unor catastrofe naturale (inundaţii, incendieri de păduri şi pajişti, surpări, erupţii vulcanice)

2 invazia altor cete de oameni; omul a înaintat în ţinuturi mai puţin prielnice, mai aride ori cu ierni geroase, dovedind o mare capacitate de adaptare diferenţiindu-se ca ocupaţii şi ca unelte folosite, ca mod de viaţă, îmbrăcăminte, hrană, de zona anterior locuită. În felul acesta limitele spaţiului locuit de specia umana s-au extins necontenit.

Puterea omului de adaptare, mai mare decât a tuturor animalelor s-a datorat tocmai raţiunii care l-a dus la cunoaşterea calitativă a mediului înconjurător, la aprecierea posibilităţilor lui pentru existenţa speciei umane şi la explicarea fenomenelor din jur.

Omul a căutat să cunoască mediul înconjurător, să-i folosească însuşirile pentru adăpostire şi aparate, pentru procurarea hranei şi a materialelor necesare vieţii lui, fiind conştient de ceea ce se afla în jurul lui , punând în balanţă avantajele şi primejdiile pe care le pot da la iveală locurile în care trăiau, pentru asigurarea celor necesare vieţii .

În scurta etapă a istoriei geologice a Pământului de la apariţia omului preistoric până în prezent, s-au produs mari modificări în peisajul geografic al globului, unele cauze naturale fiind:

- schimbări climatice

- transgresiuni marine

- erupţii vulcanice

- cutremure distrugătoare

- Alte cauze sunt datorate intervenţiei omului. Când omul preistoric a trecut la agricultura cu patru – cinci milenii î.Hr., modificările în mediul înconjurător au început a lua oarecare amploare prin;

- despăduriri

- acumulări de ape pentru irigaţie

- terasarea terenurilor în panta creându-se peisaje specifice, schimbările, modificările, nefiind mari.

Schimbările mari s-au produs în ultimele două veacuri datorită:

- dezvoltării industriei