Studii Privind Procedee și Instalații pentru Epurarea Apelor Uzate Menajere

CAP.I. INTRODUCERE

I.1 Poluarea mediului înconjurător

Definită mai pe larg, poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale ale mediului peste anumite limite sau prezenţa unor elemente străine (dăunatori) în mediu, ca urmare a activităţii directe sau indirecte a omului sau ca urmare a unor fenomene naturale şi care duc la deteriorarea echilibrelor ecologice, a activităţilor ecologice şi a stării de sănătate, confortului fizic şi moral al omului.

Fenomenul de poluare este analizat din unghiul în care acesta influenţează în mod direct specia umană sau indirect, prin influenţa altor specii sau factori ai biotipului, dar care în final au influenţa tot asupra speciei umane.

Activităţile speciei umane, aflată îin continuă dezvoltare, reprezintă cauza principală a amplificării fenomenului de poluare.

Fenomenul de poluare a însoţit specia umană încă de la apariţie, dar modificările majore în sens negativ a componentelor mediului s-au făcute simţite în ultimile decenii.

Dezvoltarea explozivă a industriei, apariţia aglomerărilor urbane au avut şi au ca rezultat şi cantităţi din ce în ce mai mari de reziduuri a căror reciclare sau depozitare sunt greu de realizat din punct de vedere tehnic sau impun costuri foarte mari.

Cantităţile mari de reziduuri acumulate în apă, în aer şi în sol, au depăşit cu mult puterea naturală de transformare şi integrare în factorii de mediu. De asemenea, în ultimii ani au apărut reziduuri foarte toxice care nu pot fi transformate (reciclate). Toate acestea au dus la mari dezechilibre prin modificările apărute în cadrul unor specii şi chiar la dispariţia unor specii.

Considerând că legătura între creşterea populaţiei şi poluare este directă, se poate presupune că în viitor, dacă nu se iau măsuri corespunzătoare în domeniul protecţiei mediului, viaţa să devină imposibilă la nivelul planetei noastre.

Deoarece specia umană este răspunzătoarea principală de creşterea poluării şi de apariţia unor noi surse de poluare, aceasta trebuie să analizeze urgent şi să aleagă calea de supravieţuire prin:

- neimplicarea în eliminarea sau diminuarea fenomenului de poluare, presupunând ca specia umană să se adapteze la factorii de mediu care se înrăutăţesc continuu. Acest lucru este

foarte puţin posibil având în vedere că sistemul natural de autoapărare al organismului uman nu are aceeaşi dezvoltare ca fenomenul de poluare.

- cercetarea factorilor poluanţi, corectarea tehnologiilor poluante şi găsirea soluţiilor privind reciclarea şi depozitarea deşeurilor.

- aplicarea principiului dezvoltării ecologice în orice domeniu prin: folosirea tehnologiilor nepoluante, exploatarea raţională a resurselor naturale ale Terrei, renunţarea la materiile prime şi materialele poluante sau care prin procesul de producere crează surse de poluare, găsirea unor noi surse de energie, etc.

Dacă prima măsură este greu de conceput, dar la ea se poate ajunge dacă nu se iau măsuri corespunzatoare de protecţie a mediului, ultimele două căi trebuie aplicate simultan din următoarele considerente:

- tehnologiile şi tehnicile prezente, deşi sunt poluante, ele sunt aplicate în continuare pentru producerea de bunuri materiale necesare speciei umane;

- îmbunătăţirea acestor tehnologii şi tehnici sub aspectul protecţiei mediului prin anihilarea substanţelor poluante deversate în mediu prin epurări complete;

- înlocuirea tehnologiilor şi tehnicilor depăşite moral şi fizic prin altele noi, concepute ecologic (ca metodă profilactică).

Ideal ar fi să se renunţe şi la calea a doua si toată activitatea speciei umane să se desfăşoare prin tehnologii şi tehnici nepoluante. În etapa actuală acest lucru nu este posibil, de aceea specialiştii din cercetare şi proiectare au o dublă misiune şi anume:

- conceperea şi proiectarea unor tehnologii şi tehnici nepoluante;

- conceperea şi proiectarea unor tehhnologii şi tehnici speciale de

transformare, neutralizare, depozitare şi distrugere a factorilor poluanţi.

Pentru îndeplinirea celei de-a doua misiuni, trebuie desfăşurată o complexă activitate de epurare artificială.

Din punct de vedere teoretic, epurarea este întotdeauna posibilă, dar practic ea este limitată din punct de vedere tehnic şi economic. Dacă analiza economică s-ar face pe termen îndelungat (pentru viitorul omenirii ), beneficiul ar fi inestimabil. La nivelul Terrei se desfăşoară un întreg

proces natural de combatere a poluării. Anularea pe cale naturală a surselor de poluare reductibile în apă, aer şi sol poartă denumirea de autoepurare.

Dar autoepurarea nu poate ţine ritmul creşterii factorilor poluanţi, de aceea omul trebuie să intervină din ce în ce mai mult în refacerea echilibrului în natură.