Studiu asupra Reciclării și Valorificării Deșeurilor de Zgură și Cenușă

REZUMAT

Problema gestionării deşeurilor se manifestă şi în România, tot mai acut, din cauza creşterii cantităţii şi diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra mediului înconjurător. Devoltarea urbanistică şi industrială a localităţilor, precum şi creşterea generală a nivelului de trai al populaţiei, antrenează producerea unor cantităţi din ce în ce mai mari de deşeuri. Se fac eforturi sporite în sensul încurajării folosirii deşeurilor industriale în domeniile pentru care s-au demonstrat aptitudinile de utilizare, în sensul valorificării cât mai eficiente a resurselor naturale.

SUMMARY

The waste management problems occurs in Romania too, more acute because of the increased quantity and diversity, as well as their negative impact, more pronounced on the environment. Urban and industrial development of the settlements and increasing the overall level of living standards, involves producing ever more waste quantities. Increased efforts are being made for the purpose of encouraging the use of industrial waste in areas where skills were demonstrated by use, meaning more efficient exploitation of natural resources.

CUPRINS

Rezumat

Summary

Capitolul 1. Introducere

Deşeuri din industria energetică şi metalurgică – pot fi zguri, nămoluri, prafuri şi cenuşi. Zgura şi cenuşa de la termocentrale reprezintă o mare cantitate de deşeuri, în special în ţara noastră, unde industria energetică utilizează cu precădere cărbune inferior. Deşeurile provenite de la termocentrale şi din metalurgia neferoasă au un conţinut ridicat în metale grele şi o anumită cantitate de sulfaţi care poluează grav mediul înconjurător.

Conform Ordinului 756/2004, zgura/cenuşa este un termen folosit pentru reziduuri de combustie topite sau sintetizate rezultate din ardere.

În urma inventarierii depozitelor de deşeuri, în anul 2004, au fost identificate un număr de 23 de depozite care utilizează instalaţii pe bază de „hidro-transport” al deşeurilor (transport pe bază de apă) sau care depozitează deşeuri în stare lichidă precum şi deşeuri cu anumite proprietăţi (corozive, oxidante) neconforme cu cerinţele Directivei 1999/31/CE, atât din punct de vedere constructiv cât şi a modului de acceptare a deşeurilor la depozitare. Din cele 23 de depozite de deşeuri, 20 sunt depozite de zgură şi cenuşă din industria energetică, 2 sunt iazuri de decantare din industria chimică şi 1 iaz de decantare din industria metalurgică. Pentru aceste depozite, România a solicitat perioade de tranziţie privind interzicerea depozitării deşeurilor lichide şi a deşeurilor cu anumite proprietaţi, perioade cuprinse între 31.12.2007 şi 31.12.2013, în cursul cărora se vor aplica diferite metode în vederea conformării. Prin urmare operatorii acestor depozite vor trebui să se conformeze cu cerinţele privind depozitarea deşeurilor, fie prin colectarea uscată a cenuşii şi posibilităţile de valorificare a acesteia sau în cazul lipsei solicitărilor, depunerea acesteia în depozite conforme, sub forma de „agregat” (amestec de cenuşă, zgură, var şi ghips) sau ca „fluid dens” (raport de amestec solid/apa, 1/1,5).

Din datele privind supafeţele ocupate, capacităţile proiectate şi cele utilizate şi amenajările actuale ale depozitelor de zgură şi cenuşă ale termocentralelor reprezentative care utilizează drept combustibil cărbunele (date obţinute din autorizaţiile integrate de mediu şi din chestionarele transmise), reiese că suprafaţa totală ocupată de aceste depozite este de 3035 ha, din care 432 ha depozite scoase din funcţiune. Judeţele cu suprafeţele cele mai însemnate de astfel de halde sunt: Gorj, Dolj, Bihor şi Hunedoara. [1]

Capitolul 2. Reglementări legislative

Cadrul legislativ european impune anumite reglementări în ceea ce priveşte obligativitatea respectării politicilor de mediu şi este necesar ca România să se conformeze cu cerinţele legislaţiei Uniunii Europene.

2.1. Documente și politici europene

Principalul obiectiv al Directive cadru, Directiva 2008/98/CE privind deşeurile, este prevenirea generării deşeurilor (inclusiv deşeurilor de zgură şi cenuşă) şi reducerea impactului asociat al acestora, asupra mediului, dar şi reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterii eficienţei folosirii acestora. Dintre modificările importante aduse de această Directivă, menţionăm:

• adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea momentului în care un deşeu încetează să mai fie deşeu („end of waste”);

• clarificarea definiţiilor anumitor operaţiuni de gestionare a deşeurilor;

• introduce ierarhia deşeurilor ca o ordine a priorităţilor pentru ceea ce reprezintă cea mai bună opţiune din punct de vedere al protecţiei mediului;

• clarificarea prevederilor referitoare la planurile de gestionare a deşeurilor şi specificarea necesităţii luării în considerare a întregului ciclu de viaţă al deşeurilor, în momentul elaborării planurilor;

• solicitarea ca Statele Membre să elaboreze programe de prevenire a producerii deşeurilor. [2]