Studiu de caz asupra deșeurilor menajere din orașul Chișinău

INTRODUCERE

Dezvoltarea urbanistică şi industrială în ritmuri tot mai înalte şi odată cu aceasta creşterea populaţiei, ridicarea nivelului de civilizaţie şi asigurarea nevoilor de consum din ce în ce mai mari conduc la diminuarea şi epuizarea surselor şi rezervelor naturale de materii prime, materiale şi combustibili, energie.

Pe de altă parte se constată influenţarea negativă a echilibrului ecologic prin care se accentuează pericolul poluării mediului ambiant.

Sunt generate volume de deşeuri din ce în ce mai mari, iar în ceea ce priveşte practicile tradiţionale de gestionare a deşeurilor se observă o limitare în utilizarea acestora. Pe de o parte se observă o creştere continuă a volumului de deşeuri solide, iar pe de altă parte se înregistrează o scădere a capacităţii de manevrare a acestora.

Termenul de “deşeuri menajere” face referinţă doar la deşeurile provenite din activităţi casnice sau asimilabile cu acestea, colectate în amestec sau selectiv, dar şi cele asimilabile cu acestea (care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare) generate în instituţii, industrie, comerţ, sectorul public sau administrativ.

Odată cu evoluţia familiei, a creşterii populaţiei şi a gradului de civilizaţie, resturile rezultate de la menajul propriu-zis, adică de la prepararea hranei, la care se mai adaugă şi o cantitate însemnată de materiale provenite de la ambalarea alimentelor, şi chiar o serie de obiecte de uz casnic sau personal, deteriorate, nu mai sunt nişte gunoaie de aruncat ci o adevărată resursă secundară de materii prime şi materiale refolosibile. Şi din literatura de specialitate curentă, reiese ideea că lada de gunoi constiuie un bogat şi inepuizabil zăcământ.

Necesitatea reciclării tuturor materialelor refolosibile este determinată atât de faptul că orice material pe care-l aruncăm îşi are preţul său, nu numai pentru noi, ci şi pentru generaţiile viitoare, cât şi de conştientizarea faptului că există limite la cât de mult ne poate oferi pământul şi la cât de mult poate absorbi el poluarea.

DESPRE ORASUL CHIŞINĂU

Chişinău, cu o populaţie de 647,513 locuitori, este capitala şi centrul industrial şi comercial al Republicii Moldova. Oraşul este considerat unul din cele mai verzi din Europa. Din punct de vedere economic, Chişinău se bucură de cel mai înalt nivel de prosperitate economică din ţară.

Geografie. Oraşul este situat pe râul Bâc, un afluent a Nistrului şi este împărţit în cinci unităţi administrative. Chişinău are o suprafaţă de 130 km² şi întregul oraş are o suprafaţă de 565 km².

Din punct de vedere politic, oraşul este localizat în mijlocul zonei centrale a Moldovei şi este împărţit în cinci sectoare administrative.

Climă. Chişinău are o climă continentală, caracterizată prin veri calde şi uscate şi ierni reci şi vântoase. Iarna, temperatura deseori scade sub 0°C, cu toate că doar rar ajunge la -10°C. Vara, temperatura medie este 25°C, însă uneori ajunge pâna la 35-40°C în mijlocul verii. Cu toate că precipitaţiile sunt scăzute în timpul verii, uneori pot avea loc furtuni intense. În cursul primăverii şi toamnei, temperatura oscilează între 18 şi 22°C şi nivelul precipitaţiilor e mai ridicat decât pe timpul verii, cu ploi mai frecvente dar mai slabe.

Istorie. Anul primei atestări documentare a oraşului este 1436, atunci când făcea parte din Ţara Moldovei. În secolul XVI, Chişinăul intră sub influenţa Imperiului Otoman, iar în 1812 intră sub stăpânirea Rusiei. Din 1918 până în 1940 face parte din teritoriul României, iar apoi este în URSS şi devine capitala RSS Moldoveneşti până în 1991 când Republica Moldova devine independentă.