Studiul poluării cu deșeuri menajere a apelor Văii Jiului

CAPITOLUL 1.

DESCRIEREA GEOGRAFICĂ A BAZINULUI VĂII JIULUI

1.1.Aşezarea geografică a bazinului Văii Jiului.

În depresiunea Petroşani, înainte de a porni în temerara aventură de străpungere a munţilor, Jiul ia naştere prin unirea a două ramuri principale: Jiul de Est şi Jiul de Vest. Aici, între munţi, se adună şuvoaiele nu numai pentru stabilirea caracterului său montan de alimentare, ci şi pentru a-i defini personalitatea pe care şi-o va păstra până la vărsare.

Bazinul Superior al Jiului bine individualizat al Petroşanilor, o depresiune longitudinală în dependenţă de linia tectonică Cerna-Jiu-Ciunget. Lungimea bazinului e de 45 km, iar lăţimea lui creşte în lungul Jiului de Vest de la 3 km în vest la 9 km în est, în dreptul pasului Surduc, unde se pare că şi scufundarea a fost mai accentuată. Cu toată acţiunea de excavare a forţelor de eroziune care le-a redus mult, sedimentele neogene, bogate în zăcăminte de cărbuni, mai au totuşi o grosime de peste 700 m.

În general, Bazinul Văii Jiului este un bazin cu energie de relief foarte mare cu pante accentuate, ceea ce determină (alături de natura rocilor), o scurgere accentuată. Bazinul este străbătut de văi înguste, fără albie majoră, pe alocuri având chiar forma de chei. Numai Jiul în cuprinsul Depresiunii Petroşani, beneficiind de prezenţa formaţiunilor sedimentare terţiare, a reuşit să-şi lărgească albia, încât este însoţit chiar pe mari porţiuni de o 1uncă dezvoltată şi de mai multe terase. Mult fragmentate, ce-i drept, terasele sunt bine individualizate în cinci nivele, etajate până la 120-130 m şi pe care, de obicei, se înşiră localităţile depresiunii. Cele mai dezvoltate nivele se întâlnesc însă între Cimpa şi Livezeni, pe Jiul de est şi între Vulcan şi Iscroni, pe Jiul vestic. Ele nu lipsesc nici de pe unii afluenţi doar pe cele mai întinse le-a tăiat Jieţul.

După configurarea teraselor se dovedeşte că cele două Jiuri au lucrat mult la sculptarea depresiunii, dar diferenţierile tectonice locale şi natura foarte des schimbătoare a rocilor a făcut ca rezultatele acestei îndelungate activităţi să îmbrace aspecte foarte variate.

Înainte de a pătrunde în defileu, Jiul adună apele pe o suprafaţă de peste 1 200 km . Până la Bumbeşti, prin adăugarea bazinelor câtorva pâraie scurte (dintre care mai importante sunt Valea Izvorului, Polatiştea, Chitiul, din stânga, Dumitra şi Bratcul, din dreapta) şi chiar la ieşirea din defileul Sadului (cel cu izvoarele chiar sub vârful Mândra), bazinul montan direct drenat de Jiu ajunge la 1 350 km

Spre a se forma cele două ramuri principale ale Jiului de munte a fost nevoie să se adune numeroase pâraie venind de, obicei în drum scurt şi vijelios pe clima mai totdeauna abruptă a munţilor care înconjură Depresiunea Petroşani.

Chiar de sub culmea Şureanului pornesc trei ape (pâraiele Diei, Dobroaei şi Auşelul) care se unesc spre a forma pârâul Taia. Acesta din urmă ajunge în Jiu nu departe de locul de întâlnire cu celălalt pârâu important, Jieţul. Ca aspect general, bazinul de obârşie al Jiului se aseamănă cu un uriaş amfiteatru. Sus, la marginea lui estică domină culmea uşor arcuită cu deschidere spre vest pe care se află Poiana Muierii, ca o punte de legătură între masivul Parâng şi munţii Şureanu. De sub abruptul ei vestic pornesc văi adânci, despărţite de culmi înguste care caută să se întâlnească într-un punct tocmai ca spiţele unei roţi. În acest fel ajung spre a forma cel de-al doilea Jiu (în .apropierea locului unde se află cabana Lonea) pâraiele Bilele, Voivodul, Fetiţa, Stârminosul, Cotul Ursului, Lolaia. Ceva mai jos se varsă în Jiu : Copăciosul şi Răscoala venite dinspre nord, iar Cimpa dinspre sud.

Cel mai importat afluent este Jieţul. Chiar numele trădează acest lucru, de îndată ce arată că ar fi un Jiu ceva mai mic, dar că poate fi pus alături de acesta ca importanţă fără vreo exagerare şi fără teamă de a greşi. Numai lungimea şi debitul îl diferenţiază de colectorul său Jiul de Est, fiindcă impetuozitatea şi puterea de acţiune nu sunt cu nimic mai prejos. Izvoarele sale se găsesc toate numai în zona cea înaltă a marilor cicluri glaciare de pe latura nordică a Parângului, iar apele sale, care în medie au un debit de peste 2 m /s (dar care oscilează de la sub 0,5 m /s medie lunară multianuală - până la aproape 7,5 m /s), trebuie să coboare pe cei aproximativ 22 km nu mai puţin de 1 700 m (ceea ce ar reveni în medie 70-80 m/km).

Izvoarele şi pâraiele de obârşie, care formează Jieţul se află aproape toate în cele patru cicluri glaciare situate pe versantul de nord al Parângului. Circurile sunt presărate cu numeroase lacuri şi fiecare pârâu îşi are obârşia într-un astfel de lac glaciar în marginea estică, chiar sub vârful Coasta lui Rus (2 306 m), din circul cu lacul Dereşul porneşte pârâul cu acelaşi nume. Din circul Roşiile situat imediat la nord de Parângul Mare (2 518 m), reprezentând de fapt mai mult un complex de circuri mai mici în care se află lacurile : Mândra, Lacul Lung, Zănoaga Stânii, Roşiile, se îndreaptă către nord pârâul Roşiile. Mai la vest, din circul Slăveiul cu lacurile : Slăveiul, Lacul Îngheţat, Lacul Mic, Lacul Verde, ia naştere pârâul Slăveiul. Ceva mai la vest şi mai izolat, între culmea Mijei şi cea prelungită din Parângul Mic (2 073 m) până la vârful Cârja (2 404 m) se află circul Mija cu lacul Zăvoaiele. Aici îşi are obârşia valea Mija Mare, ultimul afluent important al Jiului, .fiindcă de la vărsarea acestuia, unde se află ; lacul de baraj Gura Mijei, până la întâlnirea cu Jiul, Jieţul trece printr-o vale îngustă, pe alocuri chiar cu aspect de chei şi primeşte dintr-o parte şi alta numai pâraie scurte, mai mult torenţi, cu un aport de apă puţin important.

Până la unirea cu Jiul Vâlcanului, Jiul Petrilei mai primeşte din dreapta câteva pâraie, dintre care mai importante sunt Maleia (în lungul căruia se află şoseaua de legătură dintre Petroşani şi Cabana Rusu) şi Sălătrucul, ce-şi are obârşia sub înălţimea pe care se află cabana Rusu iar locul de vărsare chiar la Livezeni.

Lungimea principalelor cursuri de apă din bazinul hidrografic al Jiului de Est este prezentată în Tabelul 1.

Tabelul 1. Lungimea principalelor cursuri de apă din bazinul hidrografic al Jiului de Est.