Sursă de energie nepoluantă - Biodiesel

1. BIOCOMBUSTIBILI

Mai multe tipuri de bioresurse si deşeuri agro-industriale ieftine şi accesibile sunt disponibile pentru biocombustibili lichizi şi gazoşi, inclusiv producţia de biodiesel, bioetanol şi biogaz. Producţia de biocombustibili, în general, şi biodiesel, în special, devine treptat o problemă vitală din cauza scăderii rezervelor de combustibili fosili şi nevoia urgentă de a reduce cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră. Astfel, preocupările de energie, creşterea gradului de conştientizare a mediului şi consideraţiile economice sunt principalele forţe motrice din spatele directivelor la nivel mondial în sensul producerii de biocombustibil din bioresurse.

În prezent biocombustibilii sunt consideraţi a fi o alternativă mai responsabilă faţă de mediu comparativ cu petrolul sau alţi combustibili fosili, deoarece biocarburanţii au mai multe avantaje din punct de vedere al durabilităţii ecologice.

Cei mai folosiţi biocombustibili sunt biodieselul(fabricat din uleiuri vegetale) şi bioetanolul(fabricat din plante cu un conţinut bogat de zahăr sau amidon).

Biodiesel-ul a fost definit ca un combustibil regenerabil, derivat din surse naturale, cum ar fi uleiul vegetal, uleiul de gătit reciclat şi grasimile animale. Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe pământ. Astfel, transformarea biomasei în biodiesel este o modalitate promiţătoare de a înlocui combustibilul fosil, fără a afecta nevoia vitală de energie.

Din punct de vedere chimic, biodieselul este un ester metilic sau etilic al acizilor graşi (FAME sau FAEE) produs printr-un proces chimic de transesterificare. Proprietăţile biodieselului depind foarte mult de natura materiei prime, precum şi de tehnologiile aferente procesului de bioconversie.

Din punct de vedere ecologic, biodiesel este mai bun pentru mediu, deoarece acesta este compus din materiale regenerabile care emit mai puţine gaze cu efect de seră decât motorina din petrol, reducând, prin urmare, riscurile pentru sănătate asociate cu poluarea aerului.

La nivel mondial, producţia de biodiesel a devenit de importanţă strategică în multe ţări din două motive principale:

1. stabilirea independenţei de petrolul brut;

2. reducerea emisiilor de CO2.

Există o gamă largă de bioresurse care ar putea fi folosite pentru producerea de biodiesel si anume de la seminţe de rapiţă şi soia din SUA pana la ulei de palmier în ţările asiatice. Natura şi calitatea materiei afectează proprietăţile biodieselului. Proprietăţile de utilizare la rece ale biodieselului reprezintă un punct slab al acestui combustibil; în plus, ca la ora actuală rafinăriile impun condiţii mai severe producătorilor de biodiesel în ceea ce priveşte temperatura de congelare a combustibilului alternativ utilizat în reformularea motorinel

Biocombustibilii au un rol unic în politica energetică europeană. Aceştia reprezintă în prezent singurul înlocuitor direct pentru produsele petroliere din transporturi, utilizate la scară largă. Alte tehnologii, cum ar fi hidrogenul, au un mare potenţial, însă sunt departe de a atinge o viabilitate la scară largă şi necesită schimbări majore privind parcurile auto şi la sistemul de distribuţie al carburanţilor. Biocombustibilii pot fi folosiţi în prezent la autovehiculele cu motoare obişnuite(nemodificate pentru amestecurile cu conţinut scăzut de biocarburanţi, sau cu modificări care presupun costuri scăzute pentru amestecurile cu conţinut ridicat de biocarburanţi).

Biocombustibilii au un al doilea avantaj major: producerea şi utilizarea lor duce la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, însă nu este cel mai ieftin mod de a reduce efectul de sera. Dar, pe langă îmbunătăţirea randamentului vehiculelor, este una dintre puţinele măsuri care oferă perspectivă practică a reducerii emisiilor de gaz în sectorul transporturilor pe termen mediu. Aşa cum arată graficul, reducerea emisiilor de gaze ce afectează stratul de ozon din domeniul transporturilor reprezintă o necesitate importantă, deoarece se asteaptă ca emisiile anuale sa crească cu 77 de milioane de tone între 2005 si 2020 - de trei ori mai mult decât în orice alt sector.