Surse de Energie Neconvenționale - Energia Solară

CAPITOLUL I

Argument

Are viaţă, dar nu poate cuvânta, căldura îi străpunge fiecare particulă a corpului, însă el nu poate iubi, deşi noi îl adorăm; în gigantitatea sa pare atât de mic când îl privim, dar fâră el, noi, oamenii nu am exista.

Oare noi ne-am născut din haos sau din dragoste- În fiecare zi privim cerul fără să ne minunăm de frumuseţea acestuia şi oare nu simţim că există ceva suprem ce trezeşte în inimile noastre pofta de viaţă- Soarele este răspunsul la o întrebare esenţială:”Fără ce nu am putea trăi?”

Cu miliarde de ani în urmă infinitul scria o poveste: cea a dorinţei de a exista! Elemente ale inexistentului s-au contopit pentru a crea, la început era o nebuloasă care mai apoi a devenit o sferă incandescentă ce se tot mărea. Au mai apărut fiii şi fiicele acestui gigant care nu înceta în a lua proporţii şi din iubire sau neştiinţă a apărut lumea.

Nu am ştiut să menţinem echilibrul în natură, deoarece acum din cauza zgomotelor produse de utilaje şi a rutinei nu mai putem auzi strigătul disperat al pământului care cere o schimbare. Am utilizat la maxim resursele de subsol ale Terrei, reprezentate de combustibilii fosili, care se regenerează mult prea greu.

Dacă am şti într-adevăr cum să folosim energia solară nu ar mai fi nevoie să ne rănim cea de-a doua “mamă”, Pământul. Cu fiecare extracţie de petrol, cărbuni etc oamenii rănesc fiinţa prin ale cărei vene curge apă şi în al cărei suflet focul se înalţa mistuitor, dar paşnic; ne-ar putea distruge cu o suflare, dar în schimb ne protejează şi ne hrăneşte,Terra.

Este timpul să învăţăm ce înseamnă respectul, pământul are nevoie de ajutorul nostru, doar noi am putea să-i îndepărtăm suferinţa îndreptându-ne atenţia spre Soare şi calculând avantajele existente în cazul în care s-ar utiliza energia solară pe un post primordial.

Energia solară este o modalitate ieftină şi nepoluantă de a supravieţui.

CAPITOLUL II

Energia solară

Energia solară este energia radiantă produsă în Soare ca rezultat al reacţiilor de fuziune nucleară. Ea este transmisă pe Pământ prin spaţiu în cuante de energie numite fotoni, care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului. Intensitatea radiaţiei solare la marginea exterioară a atmosferei, când Pământul se află la distanţa medie de Soare, este numită constantă solară, a cărei valoare este de 1,37*106 ergs/sec/cm2 sau aproximativ 2 cal/min/cm2. Cu toate acestea, intensitatea nu este constantă; ea variază cu aproximativ 0,2 procente în 30 de ani. Intensitatea energiei solare la suprafaţa Pământului este mai mică decât constanta solară, datorită absorbţiei şi difracţiei energiei solare, când fotonii interacţionează cu atmosfera.

Intensitatea energiei solare în orice punct de pe Pământ depinde într-un mod complicat, dar previzibil, de ziua anului, de oră, de latitudinea punctului. Chiar mai mult, cantitatea de energie solară care poate fi absorbită depinde de orientarea obiectului ce o absoarbe.

Energia solară se referă la o sursă de energie reînnoibilă care este direct produsă prin lumina şi radiaţia solară. Aceasta poate fi folosită să:

- genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)

- genereze electricitate prin centrale electrice termale

- genereze electricitate prin turnuri solare

- încălzească blocuri, direct

- încălzească blocuri, prin pompe de căldura

- încălzească blocuri, prin cuptoare solare

Absorbţia naturală a energiei solare are loc în atmosferă, în oceane şi în plante. Interacţiunea dintre energia solară, oceane şi atmosferă, de exemplu, produce vânt, care de secole a fost folosit pentru morile de vânt. Utilizările moderne ale energiei eoliene presupun maşini puternice, uşoare, cu design aerodinamic, rezistente la orice condiţii meteo, care ataşate la generatoare produc electricitate pentru uz local, specializat sau ca parte a unei reţele de distribuţie locală sau regională.

Aproximativ 30% din energia solară care ajunge la marginea atmosferei este consumată în circuitul hidrologic, care produce ploi şi energia potenţială a apei din izvoarele de munte şi râuri. Puterea produsă de aceste ape curgătoare când trec prin turbinele moderne este numită energie hidroelectrică. Prin procesul de fotosinteză, energia solară contribuie la creşterea biomasei, care poate fi folosită drept combustibil incluzând lemnul şi combustibilele fosile ce s-au format din plantele de mult dispărute. Combustibili ca alcoolul sau metanul pot fi, de asemenea, extrase din biomasă.

De asemenea, oceanele reprezintă o formă naturală de absorbţie a energiei. Ca rezultat al absorbţiei energiei solare în oceane şi curenţi oceanici, temperatura variază cu câteva grade. În anumite locuri, aceste variaţii verticale se apropie de 20C pe o distanţă de câteva sute de metri.