Toxicitatea Mercurului

Generalitati

Mercurul face parte din grupul de metale (aur, argint, cupru, staniu, plumb,fier) cunoscute inca din Antichitate sub numele de “Hydrargirum”, care insemna argint viu.

Se afla raspandit in natura in proportie redusa, de 7-10%, atat in stare nativa, dar, in cea mai mare parte, sub forma de minerale. Mineralul de baza folosit pentru extragerea mercurului este sulfura de mercur (HgS), numita si cinabru, are culoarea rosie stralucitoare si contine 86,2% Hg si 13,8% S. Mineralele mai putin importante sunt calomelul (Hg2Cl2), teimenit (HgSe), cocinit (Hg2I2).

Poate fi intalnit in mai multe forme: mercurul metalic- forma pura a mercurului, mercurul anorganic- forma combinata a mercurului cu alte elemente (sulf, oxigen, clor) si mercurul organic- forma combinata a mercurului cu carbonul.

Exista multe utilizari pentru mercur. Se foloseste in soda caustica, la extractia aurului din minereuri sau articole ce contin aur. De asemenea in termometre, barometre, baterii, aparatura electronica etc. Mercurul este folosit si în agricultura, pentru proprietatile sale fungicide, in prevenirea si combaterea maluriei, fuzariilor, taciunelui, din semintele de cereale si leguminoase. In cantitatea vehiculata in industrie numai 20% se recircula, restul este trimis in mediul inconjurator.

Cei mai folositi compusi ai mercurului sunt: clorura de etil-mercur (criptodin, granadin, nicodin, fusarin), clorura de fenil-mercur (merbazin), bromura de fenil-mercur (tag, versasan) , metal –mercurdicianamidã (panogen), etil-mercur-toluen-sulfan-alanlida (ceresan M) etc.

Sunt cateva metode generale de laborator care ajuta la determinarea concentratiei de metal cu o precizie de ordinul ppm:

- Absorbtia atomica spectrala AAS

- Calorimetria

- Razele X fluorescente

- Analiza energiei de dispersie prin razele X

- Folosirea electrozilor ioni selectivi

- Spectrofotometrie de absorbţie atomica cu vapori reci CVAAS

Numarul CAS: 7439-97-6.

Proprietati fizice

Mercurul este alb stralucitor ca argintul. In stare solida, are o structura hexagonala compacta, puternic distorsata ( fiecare atom este inconjurat de sase atomi la 0.300nm si de alti sase atomi la 0.347 nm).

Mercurul este singurul metal lichid la temperatura obisnuita. Coeficientul de dilatare termica a mecurului este foarte mare.

Avand tensiune superficiala foarte mare (480 dyn * cm-1), mercurul in stare pura se rostogoleste pe hartia alba fara sa lase urme. El este foarte greu. Conductibilitatea termica a mercurului este redusa (la 0oC, este de 2,2% din aceea a argintului).

Mercurul lichid are o tensiune de vapori apreciabila la temperatura camerei, de aceea suprafata sa trebuie protejata, de exemplu cu toluen, pentru a evita emiterea vaporilor toxici. Datorita toxicitatii si volatilitatii ridicate, mercurul trebuie pastrat in vase inchise, iar manipularea lui trebuie facuta in spatii bine aerisite.

Vaporii de Hg sunt monoatomici, ca si ai gazelor nobile, fapt de asemenea neobisnuit.

Prin actiunea descarcarilor electrice in vapori de mercur rezulta o lumina bogata in radiatii ultraviolete.

In mod surprinzator Hg este solubil atat in solventi polari cat si nepolari.

Conductibilitatea electrica si calorica este mult mai mica decat a argintului (~2% din acesta).

Proprietati chimice

• Punct de topire: -38,87°C

• Punct de fierbere: 356,58°C

• Densitate: 13.5 g cm-3

• Masa atomica: 200.59 uam

• Valenta: +1; +2

• Configuratie electronica: 2;8;18;32;18;2

Mercurul are tensiunea de polarizare putin mai mare decat a argintului ; deci poate fi considerat ca facand parte dintre metalele pretioase. Nu se oxideaza in aer la temperatura obisnuita ; in aer umed se oxideaza lent, acoperindu-se cu o pelicula subtire de oxid de mercur, Hg2O, care se dizolva in parte in metal, facandu-l sa adere la peretii sticlei. Incalzit la 350oC, el se oxideaza repede, formand HgO, de o culoare rosie, care insa, peste 4000C, se descompune in componente.