Tratarea Apei în Scopul Potabilizarii

TRATAREA APEI IN SCOPUL POTABILIZARII

Apa este cel mai important aliment. Nu poate fi înlocuit. Aceste afirmatii nu sunt figuri de stil, ci citate din standardele de apa din tari dezvoltate. Omul se poate lipsi in extremis de apa pentru alte folosinte, dar nu si de apa de baut. Rezista timp destul de îndelungat fara mâncare, dar foarte putin fara apa. Si gaseste apa în diverse alimente, dar nu se poate lipsi de apa lichida. De aceea pentru om cea mai importanta apa a fost, este si va fi APA POTABILA.

Potabilizarea apei inseamna eliminarea majoritatii componentelor organice, anorganice si biologice prezente in apa, astfel incat apa obtinuta sa corespunda normelor nationale si internationale referitoare la apa potabila.

Apa potabila face parte din categoria apelor dulci care au un grad de puritate (referitor la bacterii si substante toxice) ridicat încât este adecvat bautului, sau pentru bucataria omului.

Probleme ce pot apare cu privire la înrautatirea calitatii apei sunt în afara de o sursa necorespunzatoare si instalatiile de apa ce nu corespund din punct de vedere igienic.

O apa potabila de calitate buna trebuie sa fie rece ( 5°), cu un gust placut, incolora si inodora, cu un continut mediu de substante minerale (carbonati de calciu, magneziu, saruri de sulfati cu metalele amintite).

Concentratia în minerale stabileste duritatea apei.

SURSE DE APA POTABILA

Apa potabila provine de regula din ape subterane sau din ape de suprafata, mai rar din alte surse. Aceasta situatie se va mentine, deoarece sunt factori obiectivi. De exemplu 85% din apa dulce de pe Terra e prinsa în calotele glaciare, dar nu ne putem atinge aproape deloc de ele, deoarece diminuarea lor ar însemna cresteri catastrofale de nivel a marilor si oceanelor.

1 Apele de suprafata

Apele de suprafata difera dupa foarte multe caracteristici: debitul si variatiile sale (la cele curgatoare), temperatura, concentratia si natura substantelor dizolvate sau aflate în suspensie, continutul biologic si microbiologic, fiecare masa de apa lichida cu albia ei si vietuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct. Totodata, apele dulci de suprafata au si numeroase caractere comune: Spre deosebire de cele subterane, ele sunt de regula mai putin mineralizate, mai bogate în elemente biologice, mai influentabile de catre alti factori (naturali si antropici), mai usor poluabile, mai putin stabile în caracteristici, dar totodata au si capacitati mai crescute de a-si automentine calitatea.

2 Apele subterane

Apele subterane sunt o sursa importanta deoarece, spre deosebire de apele de suprafata, cele subterane sunt de regula mai putin sau deloc poluate si pot fi potabilizate cu masuri minimale, uneori doar cu dezinfectie sau fara vreo prelucrare.

Probleme de calitate a apelor subterane

Factorii care influenteaza calitatea apelor subterane sunt în mare parte identici cu cei ce influenteaza calitatea apelor de suprafata. Apele meteorice aduc aport de gaze dizolvate atmosferice (oxigen, azot, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc.) si minerale dizolvate (bicarbonati si sulfati de calciu si magneziu dizolvati din roci; azotati si cloruri de sodiu, potasiu, calciu si magneziu dizolvate din sol si detritusuri organice; saruri de fier si mangan).

Utilizarile casnice fac sa ajunga în apa subterana, prin intermediul exfiltrarilor din tancuri septice sau canalizari neetanse, precum si din infiltrarea din apele de suprafata, detergenti, azotati, sulfati si alti produsi de degradare a substantelor organice, saruri si ioni dizolvati din reteaua de apa potabila, precum si compusi organici solubili.

Utilizarile industriale ale apelor genereaza ajungerea în apele subterane a diverselor saruri dizolvate în ape uzate industriale ce se infiltreaza în sol din apele de suprafata poluate.

Agricultura genereaza aport de saruri din apa de irigatie. Depozitele de gunoi aduc aport de produsi organici de descompunere, substante chimice solubile, gaze solubile, saruri provenite din cenusa.

Poluarea apelor subterane

În România avem un procent foarte mare de surse care nu ar trebui folosite, dar ignoranta si lipsa de alternative perpetueaza folosirea de fântâni si izvoare necorespunzatoare.

3 Alte surse de apa potabila

Desalinizarea. Multe tari din zone aride folosesc pentru orasele de coasta apa marii ca sursa de apa potabila, supunând-o la costisitoare procese de desalinizare. Evident, cea mai veche si mare uzina de desalinizare e natura însasi prin evaporatia din mari Se cunosc peste 30 de procedee de desalinizare a apei, printre care condensarea, congelarea, extractia, electrodializa, osmoza inversa, schimbatorii de ioni etc.

Reciclarea apei uzate. În mai multe tari se experimenteaza utilizarea ca sursa de apa potabila chiar a apelor uzate orasenesti, dupa un proces avansat de epurare si tratare.

Proprietatea apei de a dizolva marea majoritate a materiilor organice si anorganice reprezinta o problema din punctul de vedere al potabilizarii, deoarece apa este foarte usor contaminata la contactul cu aceste materii. Din aceasta cauza, desi apa este prezenta in cantitati foarte mari pe planeta noastra, doar o cantitate infima este potabila.

Instalatiile centrale de potabilizare a apei asigura alimentarea cu apa potabila a populatiei din zonele urbane. Aceste instalatii necesita investitii foarte mari atat pentru producerea cat si pentru distributia apei la consumator, prin reteaua oraseneasca de apa potabila. Desi calitatea apei este supravegheata la producator, datorita distantelor mari pana la consumator si a diverselor materiale din care sunt confectionate conductele de apa din reteaua oraseneasca si mai ales conductele din locuintele consumatorilor, calitatea apei se poate reduce significant. Pentru a preveni formarea de microorganisme in retea este necesara adaugarea unor cantitati ridicate de clor in apa, ceea ce duce la deteriorarea suplimentara a calitatilor organoleptice ale apei. Acestea sunt motivele pentru care multi consumatori prefera apa imbuteliata in locul apei de la robinet.

In zonele rurale unde nu exista o retea de apa potabila, apa este de cele mai multe ori obtinuta din fantani si puturi individuale si este consumata fara o filtare prealabila. Aceasta apa are de cele mai multe ori un continut ridicat de fier, mangan si calciu, fiind uneori si infectata cu bacterii, virusi si streptococi fecali. Este evident ca o astfel de apa nu indeplineste conditiile prevazute de normele in vigoare pentru apa potabila, consumul ei putand afecta grav sanatatea consumatorului.

Solutia ideala in aceste cazuri o reprezinta echipamentele decentrale de potabilizare a apei, echipamente ce sint instalate direct in locuinta consumatorului. Ele asigura producerea la fata locului a unei ape de calitate ridicata, care poate fi consumata direct de la sursa.

Echipamentele cu proces de osmoza inversa reprezinta actualmente cea mai buna si cea mai eficienta metoda pentru producerea apei potabile de uz casnic, medical si industrial. Agentia americana pentru protectia mediului inconjurator EPA (Environmental Protection Agency - USA) a confirmat si recomandat osmoza inversa si distilarea ca fiind singurele doua metode sigure si efective pentru potabilizarea apei.

Echipamentele cu proces de osmoza inversa nu necesita tratarea chimica a apei, elimina peste 99% din impuritatile organice si anorganice dizolvate in apa, elimina peste 99% din impuritatile biologice (bacterii, virusi, streptococi fecali) din apa si asigura o calitate ideala a apei filtrate, independent de calitatea apei de intrare.