Tratarea apelor de suprafață

ARGUMENT

Apa este un factor indispensabil vieţii. De aceea, în jurul surselor de apă s-a dezvoltat o diversitate de biocenoze şi chiar civilzaţia umană a fost atrasă de aceste zone. Corpul omenesc este alcatuit mai mult de trei sferturi din apă. Pe masură ce oamenii îmbatrînesc, cantitatea de apă din organism scade. Cei mai multi oameni în vîrsta sînt slabi. O vorba din popor spune despre aceştea ca”se usuca”sau ca sunt”uscati”. Şi asa şi este. Înainte de a se naste, atît timp cat este învelit de „camaşile”apoase din uterul mamei, embrionul fraged este format din 94% apa. Organismul copilului nou-născut conţine 71%, al adolescentului 69%, al omului matur 63%. Omul în vîrstă are numai 58% apă. Ca importanţă pentru viata omului, apa se situează pe locul doi, imediat dupa aer. Reacţiile chimice din corp nu se pot desfaşura decît în prezenţa apei. Ca să existăm, avem nevoie de aer, apă, hrană, căldura şi lumina.Nimic nu poate fi conceput în economia planetei fără apă. Se pare că datorită consumului mare de apă, în curînd, populatia globului va suferi de sete. În zilele noastre, apa este tot mai poluată. La robinete curge o apă din ce în ce mai murdară. Peştii mor în lacuri, mări şi oceane. Apele negre rezultate în urma deversărilor de petrol în ape sunt tot mai frecvente. Petrolierele transportă 550 000 tone de petrol, astfel accidentele pot fi devastatoare. Petrolul pluteşte pe suprafaţa mării, formînd o peliculă care blochează pătrunderea luminii necesare plantelor marine. Păsări şi peşti pot fi prinşi şi otrăviţi de valul de petrol. Dar cu toate că mor mii de animale, majoritatea zonelor din largul mării sau de pe coastele afectate se refac în cîţiva ani. Substanţele organice duc la înflorirea apelor, care-şi pierd însuşirile de ape potabile. Deşeurile din industrie şi agricultură sunt deseori deversate în ape, în ideea că apa curge, iar oceanul este un coş de gunoi uriaş şi fără fund. In concluzie, sursa cea mai importanta a vietii se afla intr-o continua amenintare. Datoria noastra, a celor ce o consumam in fiecare zi, este de a o folosi cu intelepciune si de a o proteja atat cat putem fiecare.

CAPITOLUL I

1. TRATAREA APELOR DE SUPRAFATA.

1.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE. GENERALITATI

Apa pură este formată din molecule de oxid de hidrogen H2O. La un conţinut de apa variază,ca si la alte vieţuitoare cu vârsta.

a) Apa pură nu există în natură, însă proprietăţile ei trebuie cunoscute, deoarece în raport cu acestea se stabilesc calităţile apelor naturale.

b) Apa potabilă aşa cum se găseşte în natură şi în primul rând apa în stare lichidă conţine numeroase substanţe minerale si organice, unele dizolvate, altele sub formă de suspensii.

Proporţiile în care substanţele străine se găsesc în apă pot fi foarte diferite, activitatea omului contribuind într-o măsură din ce în ce mai mare la modificarea acestor proporţii.

Luandu-se ca etalon apele potabile, pe care le vom considera ca ape cu un grad de mineralizare normal, se constata ca în natură se găsesc şi ape cu o mineralizare slabă.

Apa pentru necesităţi menajere (pentru băut, gătit sau pentru industriile care utilizează în procesele de producţie apa cu exigente de potabilitate),necesita o serie de condiţii.

c) Impurităţile din apa de consum nu trebuie să depăşească anumite limite de concentraţii , indicate în normele de potabilitate.

Pe de alta parte, sursele de apa conţin impurităţile respective în concentraţii ce depăşesc de zeci de ori , uneori chiar de sute de ori , limitele potabile .

Sarcina de a îndepărta aceste impurităţi revine staţiei de tratare, care,prin combinaţii cu diverse construcţii şi instalaţii, realizează un lanţ de procese , un flux tehnologic continuu , prin care,în final, apa trimisă la consumator se înscrie in normele de potabilitate.

În staţiile de tratare se folosesc, intr-o combinaţie sau alta , următoarele procese de tratare :

• sitare;

• presedimentarea;

• coagularea si flocularea;

• decantarea;

• filtrarea;

• dezinfecţia;

• aerarea;

• absorbţia;

• precipitarea chimica;

• schimbul ionic.