Tratarea Apelor Reziduale

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Tratarea Apelor Reziduale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 49 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ioana Fagarasan, Sergiu Iliescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

Cuprins
Apa reziduala 1
Apa curata 3
Apa murdara 3
Descrierea procesului tehnologic 4
Eliminarea particulelor vizibile 5
Sedimentarea 6
Eliminarea nisipului 7
Flotatia 8
Tratarea biologica naturala 9
Tratare biologica artificiala 9
Tratarea chimica 11
Dezinfectia 11
Conditii tehnologice impuse informatizarii si automatizarii procesului tehnologic 13
Statiile de Epurare a Apelor Uzate Industriale 15
Problematica tratarii apei uzate si descrierea cerintelor 16
Caracteristici de calitate 17
Strategii de concepere si realizare a produsului informatic 19
Metode si tehnici de realizare a produsului informatic 20
Masuratori. Semnalizari. Comenzi. Reglaje 21
Metodologii si tehnici de reglare 22
Algoritmi uzuali 23
Reglarea proceselor cu regulatoare fuzzy 27
Strategii de conducere 29
Reglarea concentratiei de amoniu 34
Structura Sistemului Informatic (arhitectura sistemului hard si soft) 43
Hardware 44
Software 46

Extras din document

Apa reziduala

In prezent circa 1,2 miliarde de oameni duc lipsa apei, 3 miliarde de oameni nu dispun de apa potabila curata, iar 3-4 milioane de oameni - majoritatea copii - mor anual din cauze datorate lipsei de apa sau din cauza bolilor hidrice cum ar fi dizenteria, febra tifoida, holera. Mai ingrijorator este, insa faptul ca aceste cifre cresc in fiecare zi. Diversi compusi ai apei netratate provoaca adevarate dezastre: compusii nitritilor cu proteinele pot provoca cancer, iar amoniul poate provoca encefalopatia hepatica, tulburari de concentrare sau oboseala. Din pacate, nitratii si amoniul din apa nu dispar prin fierbere. Astfel, metodele de epurare nu sunt la indemana consumatorilor casnici, nici macar a celor industriali ce nu sunt specializati in aceasta directie sau care nu acorda o importanta deosebita acestui proces.

Fara apa viata nu e posibila pe Pamant, iar fara apa curata nu e posibila nici viata omului. Din resursa globala de apa a Pamantului, resursele de apa dulce reprezinta aproximativ 2,4% , procent din care disponibile sunt doar 13%. Viata umana se bazeaza pe apa dulce potabila. Pentru sustinerea vietii, un om are nevoie anual de o cantitate aproximativa de 1m3 de apa potabila, pentru necesitatile personale 100m3 si de alti 1000m3 pentru producerea alimentelor necesare consumului anual. Totodata, pentru protectia resurselor de apa este nevoie de cel putin 900 m3. Astfel, pentru sustinerea unei dezvoltari durabile, resursele de apa trebuie gospodarite astfel incat sa se poata asigura o capacitate de cel putin 2000m3/an/locuitor.

Apa este o substanta chimica indispensabila. Adesea se spune ca este izvorul vietii. Fara ea oamenii nu pot exista. Este constituentul major al corpului uman sau animal. Este mediul in care se petrec toate reactiile biochimice care intretin viata, izvor de energie. Asadar, este o necesitate imperioasa pentru existenta omului, precum si pentru dezvoltarea unui numar mare de ramuri industriale. Sistemul de furnizare a apei trebuie sa asigure comunitatii, industriei si agriculturii o cantitate adecvata de apa de o calitate situata intre niste parametrii considerati normali. Pe langa tratarea apei de baut, o problema de mare importanta pentru asigurarea continuitatii vietii pe pamant o reprezinta tratarea apei reziduale. Din pacate nu toate sursele de apa sunt curate, iar pentru a refolosi apa apare necesitatea tratarii apei uzate.

Privind dintr-o alta perspectiva, un motiv importatnt pentru tratarea apei il constituie protejarea mediului inconjurator. Apeland la metode traditionale de tratare a apei, asa cum acest proces a fost studiat si implementat cu cateva generatii in urma, s-a constatat necesitatea unor spatii mari de depozitare si a unor intervale mari de timp pentru tratare. Aceasta a fost posibila in trecut datorita numarului redus de locuitori. Evolutia omului, a industriei, si implicit cresterea necesitatilor la nivel global, a dus la contaminarea apei cu substante din ce in ce mai complexe care necesita structuri mai complexe de automatizare si informatizare a procesului, fara acestea timpul de tratare fiind considerabil mai mare. Aplicarea diverselor structuri de automatizare si informatizare ce au ca scop principal tratarea si epurarea apei reziduale in cantitati mai mari, dar intr-un interval de timp mai scurt si, bineinteles, asigurarea calitatii produsului finit peste o anumita limita minima acceptata, poate costa foarte scump si nu numai din punct de vedere al costurilor de implementare si intretinere, dar si din perspectiva mediului. Incercarea de a trata o cantitate mare de apa reziduala fara a tine cont de impactul pe care procesul il va avea asupra mediului poate fi dezastruos. Astfel, partea castigata in lupta cu natura in vederea reutilizarii uneia dintre resursele acesteia indispensabila vietii, poate fi usor pierduta pe parcursul desfasurarii procesului, chiar inainte de a o obtine. Procesul de tratare a apei potabile prin metode clasice, prin substantele chimice folosite (derivati de aluminiu, hipocloriti sau alte substante de aceeasi natura), mareste concentratia de substante straine in apa.

Conform statisticii, in Romania 98% din populatia urbana, respectiv 33% din populatia rurala este racordata la sistemele centrale publice de alimentare cu apa. 90% din populatia urbana si 10% din populatia rurala este racordata la retelele publice de canalizare. La nivelul tarii, 31% din apele uzate (orasenesti si industriale) se evacueaza fara epurare, 41% sunt insuficient epurate si doar 25% sunt epurate corespunzator. Efectul de poluare a apelor uzate neepurate sau insuficient epurate asupra apelor de suprafata se manifesta in principal prin continutul de materii in suspensie, de materii organice, in saruri nutritive, amoniu si in microorganisme patogene. De exemplu, sarurile nutritive de azot si fosfor provoaca eutrofizarea apelor de suprafata, cu efect de consumare a oxigenului dizolvat necesar pentru vietatile acvatice. Amoniul este deosebit de toxic pentru vietatile acvatice. Apele uzate neepurate sau insuficient epurate polueaza apele subterane cu nitrati, amoniu si bacteriologic.

In ultimii ani a aparut necesitatea cresterii calitatii apei si, din acest motiv, in industria de tratare a apei se urmareste rafinarea tehnicilor existente, precum si gasirea unor noi tehnologii de purificare a apei. In plus, se pune problema respectarii unor standarde de calitate pentru apa potabila, iar aceste standarde abia mai pot fi atinse prin metode conventionale. Apare necesitatea sistemelor de monitorizare continua si de control avansat al calitatii. Sistemele de alimentare cu apa sunt folosite ca surse pentru comunitati, industrii sau agricultura. Primul par important in planificarea alimentarii este estimarea volumului necesar pentru o perioada certa de timp. Dupa realizarea acestui lucru, se poate vorbi despre identificarea si utilizarea intr-un mod cat mai eficient a apelor reziduale.

Astfel, apare intrebarea: Ce sunt apele reziduale?

Privind la scara larga catre resursele de apa de pe tot globul, peste 70% din suprafata acestuia este acoperita de ape. Asadar, problema gasirii resurselor de apa ar putea parea minora. Insa marile si oceanele sunt sarate. Mai mult decat atat, s-a constat existenta unui numar impresionant de izvoare a caror apa poate provoca numeroase maladii. In urma unui simplu calcul matematic, apare o concluzie ingrijoratoare: mai putin de 1% din cantitatea de apa este utilizabila pentru irigatii in agricultura sau ca si apa potabila pentru om sau animale.

Calitatea apei de baut a fost si este un inportant factor pentru intretinerea vietii pe pamant. Prin calitate se impune o anumita compozitie a apei, adica ceea ce ar trebui sa contina si ceea ce nu ar trebui sa contina. Astfel apare si problema eliminarii microorganismelor.

In functie de aceste criterii, se poate vorbi despre:

-apa curata

-apa murdara

Apa curata

Principalele caracteristici ale unei ape curate sunt mirosul, gustul si culoarea. Apa potabila nu trebuie sa aiba un miros sau gust particular, dar nici sa fie lipsita de gust. De exemplu, dioxidul de carbon, in cantitati mici poate da un gust placut apei. in principiu mirosul si gustul se datoresc prezentei in apa a unor saruri solubile, gaze, substante minerale sau organice in descompunere, a unor microorganisme vii sau a vegetatiei acvatice.

Apa pura este incolora. Culoarea apei naturale este determinata de prezenta compusilor coloidali ai fierului, a substantelor humice sau a unor substante din descompunerea plantelor acvatice. Apa potabila nu trebuie sa fie nici acida nici alcalina, ea trebuie sa aiba un pH neutru.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tratarea Apelor Reziduale.doc

Alte informatii

Facultatea de Automatica si Calculatoare.