Tratarea și Epurarea Apelor Industriale

INTRODUCERE

Apa reprezintă unul dintre elementele esenţiale suportului vieţii pe Terra, existenţa ecosistemelor se datorează prezenţei apei.

Apele de suprafaţă şi subterane au destinaţii importante în industrie, agricultură, transport şi reprezintă sursa de apă potabilă pentru om şi vieţuitoare. Dezvoltarea economiei a determinat modificări importante ale sistemelor acvatice. Apele de suprafaţă au suferit modificări morfologice datorită activităţii umane în care au fost implicate(cursurile râurilor au fost modificate astfel încat să permită transportul în aval, zonele învecinătate râurilor cu umiditate ridicată în perioadele de inundaţii sunt de cele mai multe ori supuse tehnologiilor de desecare).

Multitudinea de destinaţie a apei afectează profund calitatea ciclului natural al acesteia. În lipsa monitorizării succesive a apei în diferite activităţi nu se poate oferi complet tabloul consecinţelor afectării calităţii apei, de multe ori efectele sunt dezastruoase. O statistică ONU arată o creştere dezastruoasă a consumului de apă în progresie geometrică. Prin consumul tot mai mare de apă nu se scade de fapt resursele naturale care sunt recuperabile, dar se limitează utilizarea apei reîntoarsă în natură datorită poluării resurselor naturale prin apa epurată apoi deversată .

În general apele utilizate de om, indiferent în care din scopuri, se încarcă cu diferite elemente fizice, chimice, biologice schimbându-le compoziţia, rezultând fenomenul de POLUARE.

Calităţile organoleptice ale apei potabile sunt imprimate de prezenţa în apă a unor elemente naturale sau poluante (substanţe organice, anorganice, microorganisme).

Indiferent de categoria ei apa poate fii caracterizată din punct de vedere calitativ în funcţie de patru factori de bază:

- cantitatea de materie de natură organică din apă;

- concentraţia de oxigen dizolvat în apă;

- concentraţia de dioxid de carbon în apă;

- natura proceselor chimice ce se derulează în apă.

În general compuşii organici se determină indirect cu ajutorul altui indicator: consumul chimic şi biochimic de oxigen. Dintre materiile organice există şi o categorie de materii periculoase cum ar fi: aminoacizi, acizi graşi, alcooli, esteri, vitamine.

În apă se desfăşoară o serie de reacţii chimice datorită compuşilor care pot reacţiona. Reacţiile din mediul acvatic sunt de trei tipuri:

- oxidare şi reducere

- acid şi bază

- complecşi între compuşi organici şi anorganici

În funcţie de prezenţa compuşilor organici şi anorganici în apă , apa poate fi clasificată în:

- apă foarte bună rezultând apă potabilă printr-o tratare simplă;

- apă de categoria a doua rezultând apă puţin contaminată, dar care poate fi prelucrată în vederea obţinerii apei potabile printr-un proces mai complex;

- apă inadecvată pentru obţinerea apei potabile.

În concepţia modernă pentru obţinerea apei potabile prin instituţii aprobate şi adecvate dotate, care au scopul principal protecţia calităţii resurselor de apă. Activitatea desfăşurată de aceste instituţii au două direcţii principale:

1. păstrarea nivelului calităţii apelor

2. refacerea calităţii apei în cazul în care prin activităţile sale omul a degradat calitatea acesteia

Activităţile desfăşurate în vederea protecţiei calităţii apelor sunt:

– monitoringul(supravegherea dinamicii calităţii resurselor de apă);

– planificarea pe termen lung a unor măsuri de protecţie a calităţii apei la nivelul bazinului hidrografic;

- realizarea măsurilor pentru diminuarea debitelor şi a încărcărilor din apele rezultate şi receptate;

- realizarea unor epurări avansate a apelor uzate;

- perfecţionarea legislaţiei în domeniul protecţiei calităţii apelor.

TRATAREA APELOR INDUSTRIALE

Caracteristicile calitative şi cantitative ale apelor uzate industrial

Stabilirea originii şi a caracteristicilor calitative ale apelor uzate necesită cunoaşterea procesului tehnologic industrial pentru o proiectare judicioasă a staţiilor de epurare. Deci este necesară cunoaşterea originii principalilor afluenţi şi caracteristicilor lor principale pentru definirea modului de epurare. Reducerea debitelor de apă uzată necesită utilizarea unor tehnologii noi. Principalele substanţe nocive ale apelor uzate industriale sunt substanţele organice (exprimate prin CBO5), substanţele în suspensie, substanţele toxice şi metalele grele. Recuperarea substanţelor valoroase din apele uzate are ca scop valorificarea acestora şi reducerea substanţelor nocive evacuate. Există ape uzate industriale şi ape uzate orăşeneşti. Când acestea au debite mici, se recomandă epurarea lor în comun, dar această soluţie trebuie bine fundamentată. Dar există cazuri când pentru apele uzate industriale sunt necesare materiale specifice şi scumpe. De exemplu apele uzate industriale pot conţine substanţe organice. Ori încărcarea organică a apelor la staţiile de epurare poate provoca deranjamente în funcţionarea acestora, deoarece oxigenul este necesar proceselor aerobe, respectiv bacteriilor aerobe, care oxidează substanţa organică. Substanţele în suspensie plutitoare (ţiţei, uleiuri) împiedică absorbţia de oxigen pe la suprafaţa apei şi deci autoepurarea, colmatează filtrele pentru tratarea apei. Substanţele în suspensie care se depun pe fundul receptorului (a bazinului de acumulare) îngreunează tratarea apei. Acizii şi alcalii conduc la distrugerea faunei şi florei acvatice, a vaselor pentru navigaţie.