Tratarea și valorificarea deșeurilor în industria minieră

Capitolul 1. Introducere in Industria Mineritului

Industria minieră este una dintre cele mai vechi industrii ale omenirii. Această industrie are o istorie importantă în toată Europa. Cercetările arheologice din mina Los Frailes din sudul Spaniei au descoperit corpul unui muncitor cu un colier de aramă datând din anul 1500 î.Chr. Totuşi, există dovezi mai vechi ale mineritului în Europa, inclusiv lucru cu silex datând din Neolitic, şi minerit metalifer datând din aproximativ anul 2000 î.Chr. Mineritul a fost folosit de multe civilizaţii şi în multe zone a fost o sursă de bogăţie şi importanţă. Un bun exemplu din timpurile mai recente este importanţa mineritului cărbunelui (împreună cu alte "industrii grele") în Germania pentru ‘Wirtschaftswunder’ (Minunea economică) după Cel de-Al Doilea Război Mondial.

În ultimele câteva decenii, mineritul cărbunelui şi al metalelor s-a mutat din subteran în cariere de suprafaţă de volum mai mare. Drept urmare, acum rezultă cantităţi mari de reziduuri din aceste exploatări, în principal datorită faptului că adesea pentru a ajunge la minereul brut a trebuit să fie înlăturat humusul şi stratul protector. În multe cazuri, cantitatea stratului protector şi a humusului care a trebuit să fie transportat este de multe ori mai greu decât minereul care este extras. Cantitatea de steril generat depinde de conţinutul de mineral dorit din filon, calitatea sa, şi eficienţa etapei de procesare a minereului în ceea ce priveşte recuperarea mineralului/mineralelor. Alt factor este durata unei operaţiuni. Cum s-a spus deja, cantitatea totală de steril poate fi foarte mare în comparaţie cu cantitatea de produs, dacă nu există o modalitate suficientă de a folosi reziduurile. Categoria variază de la câteva grame per tonă de minereu până la 100 % (adică metal sau mineral pur). Creşterea mineritului în cariere de suprafaţă a făcut ca mineritul să devină o întreprindere intensivă cu mai mult capital, în care în multe cazuri poate lua mai mulţi ani înainte ca bani investiţi să “se întoarcă” prin produsul vândut, adică produsul concentrat.

Scopul mineritului este de a îndeplini cerinţa metalelor şi mineralelor de a dezvolta infrastructura etc. şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii populaţiei pentru că substanţele extrase sunt materia primă pentru realizarea multor bunuri şi materiale. Acestea pot fi, de exemplu, minerale metalifere sau metale, cărbune, sau minerale industriale care sunt folosite în sectorul chimic sau în construcţii. În orice caz, managementul reziduurilor produse, al humusului, stratului protector din sol şi, a sterilului şi a sedimentelor miniere, de o importanţă deosebită în acest document prezintă o povară financiară nedorită pentru întreprinzători. În mod normal, mina şi uzina de procesare a mineralului sunt proiectate pentru a extrage cât mai mult produs(e) vandabile posibil. Reziduul şi managementul mediului per total sunt atunci proiectate ca o consecinţă a acestor paşi de procesare. Unele părţi ale industriei miniere, cum ar fi mineritul metalului şi cărbunelui în Europa, activează în condiţii economice grele, în principal pentru că zăcămintele nu mai pot concura la nivel internaţional.

Sectorul metalurgic din UE se luptă şi cu dificultatea încercării de a găsi noi minereuri profitabile în regiuni geologice cunoscute. Astfel capacitatea sectoarelor miniere ale cărbunelui şi metalelor de a investi în cheltuieli neproductive precum managementul sterilului şi sedimentelor miniere, poate fi restrânsă. Totuşi, în ciuda producţiei miniere din aceste zone, consumul creşte constant. De aceea, pentru a satisface aceste cerinţe importurile în Europa sunt în creştere. Spre deosebire de cifrele de producţie din sectoarele miniere ale cărbunelui şi metalelor, producţia multor minerale industriale a crescut constant la nivelul Europei.

1.1. Reglementări legislative aplicabile activității alese și deșeurilor rezultate în

urma activității respective

În domeniul gestionării deșeurilor au avut loc schimbări radicale. Strategia

Uniunii Europene privind managementul deșeului COM (96) 399 a stabilit următoarele principii relevante procesului de planificare:

- minimizarea generării deșeurilor în scopul conservării mediului și a resurselor naturale;

- reducerea impactului cauzate de deșeuri asupra sănătății umane și a mediului înconjurător în mod special prin reducerea substanțelor periculoase în deșeu considerând pricipiul precauției;

- asigurarea plății pentru poluarea mediului de către generatorii de deșeu prin implementarea principiului poluatorul plătește;

- asigurarea infrastructurii adecvate prin stabilirea rețelei integre și adecvate de facilități de eliminare a deșeurilor bazate pe principiul proxenității.

Legislația privind gestionarea deșeurilor din industria extractive, metale pretioase ( aur si argint ) cuprinde:

Directiva 2006/12/CE – Directiva Consiliului şi a Parlamentului Europei din 5 aprilie2006 referitoare la deşeuri.

Decizia 2001/119/CE a Comisiei Europene din 22 ianuarie 2001 care modifică Decizia2000/532/CE care înlocuieşte Decizia 94/3/CE ce instituie o listă de deşeuri în conformitate cu art.1, litera a), din Directiva Consiliului 75/442/CEE privind deşeurile şi Decizia Consiliului 94/904/CE ce instituie o listă de deşeuri periculoase în conformitatecu art.1, paragraful 4, din Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase.