Tratarea și valorificarea deșeurilor rezultate din industria maselor plastice

Introducere in Industria Maselor Plastice

Acum mai bine de o sută de ani, JOHN WESLEY HYATT, cu brevetul de invenţie nr. 105336 din 12 iulie 1870 a pus piatra de fundaţie a industriei de materiale plastice, realizând primul material plastic – celuloidul.

Denumirea de NAILON a fost iniţial marca firmei DU PONT. Provenienţa numelui nu este exact cunoscută. După o relatare interesantă, denumirea ar aparţine inventatorului Nylonului, W.H. CAROTHERS care ar fi recunoscut că proprietăţile excepţionale ale fibrelor de poliamidă ar putea ameninţa monopolul mătăsii japoneze. Din iniţialele expresiei „Now, you lousy old nipponese” s-ar fi obţinut cuvântul NYLON.

Prin proprietăţile lor specifice în special mecanice, tehnice, electrice, chimice masele plastice s-au impus, înlocuind cu succes metalul în industria construcţiilor de maşini, de automobile, electrotehnică, precum şi în sectorul articolelor de uz casnic. În producţia de mase plastice, pe primul loc în lume se află SUA, urmată de Germania, Japonia, Franţa şi Marea Britanie.

Consumul de materiale plastice creşte în toată lumea, cunoscându-se zeci de tipuri de materiale plastice. Dintre acestea, şase tipuri sunt utilizate la fabricarea ambalajelor, peste 20 de tipuri la fabricarea altor bunuri de larg consum, în industria automobilelor, în construcţii, industria constructoare de maşini, etc. se estimează că anual în întreaga lume este produsă o cantitate de peste 100 milioane tone de material plastic. Recuperarea materialelor plastice din deşeurile postconsum poate conduce la economisirea de ţiţei, (materia primă de bază) şi a unei părţi din energia utilizată în procesele de fabricaţie. Totuşi, acest lucru nu este atât de simplu. Larga varietate a polimerilor utilizaţi în prezent constituie un obstacol major în ceea ce priveşte reciclarea materialului plastic.

Necesităţile unei societăţi moderne, care a stimulat dezvoltarea intensivă a producţiei de materiale plastice după anul 1950, a determinat consacrarea unor activităţi direct sau indirect legate de producerea, transformarea şi gestionarea acestora. S-au dezvoltat procedee noi de elaborare şi fabricaţie, dar şi activităţi de cercetare şi servicii care si-au determinat propria infrastructură. În prezent se foloseste din ce în ce mai mult termenul de plasturgie în sensul general, el cuprinzând atât elaborarea, cât şi transformarea materialelor plastice în sens mai restrâns, el fiind tot mai des asociat ansamblului procedeelor de transformare (prelucrare în formă) a materialelor plastice în produse finite.

Sursele de poluare sunt vaste, însa partea cea mai vizibila si aflata la îndemâna întelegerii oricui priveşte acumularea unei enorme cantitaţi de reziduuri de tot felul. Imaginea haldelor de deşeuri din jurul uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua din aspectele acestui fenomen nociv. Gunoi a existat dintotdeauna, dar noţiunea aceasta, ca si atatea altele, şi-a modificat serios conţinutul.Pentru gospodăriile tărăneşti traditionale si deci pentru localităţile rurale, gunoiul însemna aproape exclusiv resturi vegetale nefolosite de animale, care putrezeau în câteva luni, pentru ca iarna sau primavara sa fie împrăştiate pe camp pentru fertilizare.Există practic o reciclare naturala completă ce se consuma aproape la fel si în perimetrul oraselor, ale caror periferii nu se deosebeau cine stie cat de felul de viaţa de la sate.

Altfel stau lucrurile în lumea industrializării si urbanizării , cand doi din cinci locuitori ai globului traiesc deja în oraşe - faţă de unul din sapte la începutul secolului. (ro.scribd.com)