Valorificarea Produselor Accesorii ale Pădurii

1. Definirea și clasificarea produselor accesorii ale pădurii

Produsul principal al pădurii îl constituie lemnul, dar, în afara acestuia ,pădurea cuprinde și alte resurse, indeosebi de natură vegetală care se recoltează și se valorifică de către unități silvice. Aceste resurse au purtat de-a lungul timpului diferite denumiri: prduse secundare-auxiliare ale lemnului, nelemnoase-forestiere altele decît lemnul. În ultimele decenii s-a adoptat denumirea de produse accesorii ale pădurii, pe considerentul ca, în comparative cu produsele lemnoase, acestea reprezinta un volum și o valoare mult mai mici.

Criteriul de clasificare folosit în prezent pentru produsele accesorii ale pădurii îl constituie destinația utlizării lor, din care rezultă următoarea grupare:

-pentru industria alimentară și consumul alimentar direct: fructe de pădure, ciupercile comestibile din flora spontană, unele specii de semințe forestiere;

-pentru industria farmaceutică și cosmetică: plante medicinale și aromatice, cetina;

-pentru industria chimică: produsele tanante(coaja de stejar, de salcie și de molid, frunza de scupie, galele și colțanii conurile de molid), rășina,produsele cu conținut de lacuri și uleiuri, produsele cu conțint de substanțe colorante;

-materii prime pentru produse de artizanat, ornamentale și de uz gospodăresc: nuiele de răchită pentru împletituri, pomi de iarnă, coronițe de cetină, buchețele de mesteacăn;

-materii prime pentru lărgirea bazei furajere:semințe de arbori și arbuști, frunzare, cetină, ierburi și fînuri,plante melifere.

2. Produse accesorii ale pădurii folosite în industria alimentară sau pentru consumul alimentar direct

Fructele de pădure ocupă un loc important printre produsele accesorii ale pădurii. Unele specii de arbori și arbuști fructiferi au fost adaptate cu timpul în culturi, creâdu-se varietăți noi și mai productive.

Datorită conținutului bogat în vitamine (B-caroten, B1, B2, B6, C, D, E, K, PP) și subsanță uscată nutritivă proteine, lipide, glucide, săruri minerale)fructele de pădure completează și diversifică alimentația omului. Fructele de pădure mai conțin substanțe tanante, pigmenți coloranți, enzime, iar la unele specii și uleiuri eterice, care la dau aromă.

Recoltarea, prelucrarea și valorificarea fructelor de pădure

Îi funcție de suprafețele cu resurse de fructe de pădure, anual se stabilesc la nivel județean cantitațile de recoltat, pe specii, care se defalcă apoi pe ocoale silvice.

Fiecare ocol silvic stabilește și amplasează rețeaua punctelor de colectare (achiziție), asfel ca acestea să fie cât mai apropiate de suprafețele cu arbuști fructiferi, să aiba în imediata apropiere o sursă de apă potabilă și drum de acces pentru transportarea fructelor la centrele de prelucrare sau direct la beneficiari.

Punctele de colectare (de achiziție), amplasate pe lângă sediile de cantoane și districte (brigazi) silvice sau în construcții simple, prevăzute cu spații pentru cântărirea, recepționarea, sortarea și depozitarea pe termen scurt a fructeloe de pădure, se revizuiesc și se repara anual, înainte de începerea recoltării fructelor. Ele se dotează cu ambalaje (butoaie de lemn de 100 l și 200 l, ladițe de lemn sau de plastic, butoaie de plastic), cântar, mese de sortare, găleți de plastic, echipament de lucru, borderouri de achiziție, avize de expediție. Punctele de colectare se încadrează cu achizitori sezonieri în zonele de deal și de munte, iar în zona de câmpie, unde cantitățile de fructe de pădure sunt mici, operația de achiziție cade in atribuția pădurarilor.

Fiecare pădurar, în raza sa de activitate, efectuează prognoza fructificației, pe specii, pe suprafețele de proba de câte 1 mp in faza de înflorire și mai ales dupa apariția fructificației și estimează producția aproximativă de fructe de pădure înainte de coacere.

Fructele de pădure se recoltează când au ajuns la 80-90% din gradul de coacere, deoarece numai în această fază ele au substanța uscată (conținutul în zaharuri și substanțe minerale) în procent maxim, iar conținutul în vitamine și alte substanțe este optim.

Culegerea fructelor de pădure înainte sau după ajungerea la maturitate sau pe timp ploios conduce la scaderea valorii calitative și la pierderi cantitative.

Momentul optim de incepere a culesului este marcat de câteva elemente, și anume: gradul de colorație propriu fiecărei specii, tăria pulpei, mărimea fructelor, degajarea aromei specifice, ușurința desprinderii de pe arbust sau arbore. Coacerea diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiași specii ea este determinată de stațiune, expoziție și, în mod deosebit, de clima și tipul de sol.