Absorbția Fondurilor Europene

CAPITOLUL 1

ABSORBŢIA FONDURILOR EUROPENE O PROBLEMA PENTRU UE SI NOII SĂI MEMBRI

O perspectiva foarte interesanta în ceea ce priveste Uniunea Europeana si proiectele sale survine în urma analizei modului în care comunitatea aloca si administreaza fondurile structurale destinate statelor membre sau statelor în curs de aderare, care se împart în functie de o suma de criterii într-o suma de categorii dintre care cele mai cunoscute sînt fondurile oferite prin intermediul programelor PHARE, ISPA si SAPARD. Cu toate acestea, ele nu sînt cele mai importante.

La o privire de ansamblu, Uniunea Europeana este o structura suprastatala, care se defineste ca o comunitate de state europene independente, astazi în numar de 15, reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, în urma procesului de cooperare si integrare început în 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris.

La nivel bugetar, statele membre contribuie la bugetul Uniunii Europene si primesc o anumita cota din bugetele astfel constituite. Fondurile sînt repartizate statelor membre prin doua sisteme, denumite Fonduri Structurale si Fonduri de Coeziune.

Fondurile Structurale sînt acordate pentru ca un stat membru sa atinga un nivel minim de dezvoltare a infrastructurii în raport cu standardele europene, investitiile tintind catre cresterea economica, a locurilor de munca si la dezvoltarea euroregiunilor, precum si la înlaturarea slabiciunilor structurale atît la nivelul regiunilor mai putin dezvoltate cît si în centrele urbane.

Pe aceasta componenta, un exemplu este instrumentul pentru politici structurale pentru preaderare (ISPA), care, pentru perioada 2000-2006, are prevazut un buget de aproximativ un miliard de euro pe an.

În ceea ce priveste Fondurile de Coeziune, acestea îsi propun sa reduca diferentele dintre regiunile si tarile europene.

Obiectivul coeziunii economice si sociale apare în preambulul Tratatului de la Roma din 1957, iar termenul coeziune a fost ales ca fiind principalul cuvînt cheie pentru programul lansat în perioada anilor ’80 de catre Jacques Delors, menit sa relanseze procesul de integrare europeana prin crearea pietei interne si a uniunii monetare europene.

Ideea de baza a fost aceea de a însoti elementele liberale orintate catre piata ale programului de integrare, cu o componenta sociala si o aderare explicita la solidaritate între curentele de stînga si dreapta din Uniunea Europeana.

Astfel, Delors si colaboratorii sai au propus atunci pentru componenta sociala a noii politici europene termeni cheie cum ar fi redistribuirea, solidaritatea, justitia, dezvoltarea sociala si regionala si convergenta.

Aceste deziderate au fost reunite sub formula coeziune economica si sociala, care se regaseste si în preambulul din 1957.

Prin urmare, Fondurile de Coeziune reprezinta un mecanism care urmareste sa elimine diferentele economice care submineaza spiritul comunitar.

Astfel, tarile proaspat aderente la Uniunea Europeana (Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Republica Ceha, Cipru, Malta si Polonia) au primit pentru perioada 2004-2006 o suma de 21,7 miliarde de euro.