Acceptarea Cambiei

Introducere

“Unul dintre cele mai importante aspecte ale gândirii economice este sÎ stii ce nu stii”

J.K.Galbraith.

În contextul trecerii la economia de piatÎ din România, intensificarea activitÎtii comerciale impune folosirea pe scarÎ largÎ a titlurilor de credit, dintre care cea mai mare aplicabilitate o au cambia si biletul la ordin.

Debitul unei sume de bani se poate stinge prin plata imediatÎ sau executarea plÎtii poate fi afectatÎ de o modalitate. În comert în general, operatiunile se încheie pe credit. Pentru garantarea rambursÎrii sumei datorate, debitorul emite o cambie în beneficiul creditorului. Emitentul, pentru a crea un document valabil, este tinut sÎ îndeplineascÎ anumite formalitÎti, care se justificÎ prin necesitatea de a întÎri creditul, apÎrând prin aceasta pe creditori, dar mai ales pe tertii dobânditori de bunÎ credintÎ.

Creditorul obtine titlul cambial, pe lângÎ avantajele ce-i sunt asigurate de formalismul rigid în care este îmbrÎcatÎ emiterea si circulatia cambiei, se mai bucurÎ si de caracteristicile de fond ale obligatiilor din cambie. Obligatiile sunt autonome unele fatÎ de altele: obligatii din cambie sunt solitari în sensul cÎ, la scadentÎ, creditorul aflat în posesia titlului va putea cere plata întregii sume datorate de la oricare dintre persoanele care si-au pus semnÎtura pe cambie, fÎrÎ a avea obligatia sÎ respecte vreo ordine în alegerea debitorului urmÎrit.

Din cele spuse mai sus, rezultÎ cÎ, în promovarea operatiunilor de comert se folosesc pe scarÎ largÎ-ca mijloc de platÎ si ca instrument de credit-cambia si biletul la ordin.

Scriind acest proiect m-am gândit atât la mine cât si la toti cei ce doresc sÎ cunoascÎ principiile dreptului cambial intern si international în special la cei care participÎ la încheierea operatiunilor de comert, intern si international emitând cambii prin care sunt angajate valori importante. Pentru acestia, buna cunoastere a legislatiei interne si internationale si a regulilor aplicabile în conflictele de legi este indispensabilÎ.

,,Bancherul dumneavoastrÎ este prietenul dumneavoastrÎ. BÎncile intervin în afaceri pentru a împrumuta bani. Cu cât împrumutÎ mai mult oamenilor onesti, cu atât mai multi bani câstigÎ pentru ele însele. BÎncile comerciale împrumutÎ bani, în primul rând, în scopuri comerciale. În acest fel, împrumuturile pentru lux nu sunt încurajate.

Bancherul dumneavoastrÎ este un expert. Si ceea ce este si mai important, este prietenul dumneavoastrÎ. El doreste sÎ vÎ ajute, pentru cÎ el este unul dintre oamenii doritori sÎ vÎ vadÎ cÎ reusiti. DacÎ bancherul îsi cunoaste afacerile, ascultati ceea ce are el de spus.”

Napoleon Hill, W. Clement Stone,

,,Succesul printr-o atitudine mentalÎ si pozitivÎ.,,

CAPITOLUL I

EVOLUTIA INSTITUTIILOR BANCARE DIN ANTICHITATATE PÂNA ÎN SEC.XIX. NOTIUNI GENERALE ALE TITLURILOR DE CREDIT.

1.1. Evolutia institutiilor bancare în

Orientul Antic,Grecia si Roma AnticÎ.

În antichitate, templele erau nu doar locase de cult ci ele erau si locuri de adÎpostire a bogatiilor. Împrumutând aceste bogÎtii, preotii realizau un dublu scop: obtineau atât recunostintÎ cât si un mic profit. În cazul în care aceste temple depozitau si bunuri perisabile, cum sunt de pildÎ cerealele, singura modalitate de pÎstrare a acestora pe o perioadÎ mai lungÎ era tocmai împrumutul de consumatie, care se putea restitui din recolta urmÎtoare. Astfel avantajul era reciproc, pentru fideli se asigura plasarea bogÎtiei întru-n loc sigur iar pentru preoti se realiza un profit substantial. Ca o dovadÎ cât mai elocventÎ sunt tabelele de contabilitate (acestea erau confectionate din argilÎ fiind gravate cu pictograme reprezentând imaginea stilizatÎ a obiectului pe care îl simbolizau),care au fost descoperite de arheologi în Mesopotamia, sub ruinele templului Uruc. Acest templu rosu, datând din perioada anilor 3400-3200 î.e.n. este cel mai vechi edificiu bancar cunoscut.

Pe de altÎ parte, negustorii si proprietarii de terenuri îsi mÎreau substantial veniturile practicând împrumuturi cu dobândÎ. Aceste practici erau controlate de autoritÎti pentru a se evita conflicte sociale între bogati si sÎraci. Un rol important îl avea Codul Hammurabi ( cuprinde norme care reglementeazÎ depozitul si împrumutul ,în prezent fiind expus la Muzeul Luvru), care prevedea cÎ toate contractele de împrumut trebuie sÎ fie vizate de functionarii regali iar mai târziu Biblia, în cartea ,, Exodul,, edita porunca potrivit cÎreia: “ DacÎ vei împrumuta cuiva din poporul meu, sÎracului de lânga tine, nu te vei purta cu el ca un creditor si nu-i vei cere dobândΔ

În secolul VI î.e.n. fiecare oras comercial si fiecare sanctuar începe sÎ emitÎ moneda proprie ceea ce a dat nastere la numeroase schimburi. Zarafii încep si ei sÎ împrumute si pentru aceste împrumuturi ceea mai mare atractie o exercita Atena, oras comercial unde legile lui Solomon liberalizau dobânzile. La început acesti zarafi îsi instalau o masÎ în piete iar mai târziu îsi deschid prÎvÎlii devenind personaje bogate si influente fiind numiti mai târziu trapezisti. Pledoariile celebrilor avocati Socrate si Demostene ne dezvÎluie si minutiozitatea cu care trapezistii tineau conturile, buna cunoastere a lumii afacerilor, solidaritatea retelei de corespondentÎ pe care o utilizau dar si discretia cu care tratau afacerile si marea lor influentÎ în societate.